Vine-ncet amurgul ca o ceață deasă, și-un văl tot mai rece peste ani îți lasă. Tainele tăcerii spun ciudate șoapte: Tu, Aici n-ai casă, unde dormi la noapte? Vine-ncet sfârșitul ca o despărțire, ori spre întuneric, ori spre strălucire. Vine viața care veșnic nu va trece. Dacă n-ai pe Domnul, unde vei petrece?