Articol Rugăciunea tăcută – este ea biblică?

Poate că Biblia nu menționează în mod specific rugăciunea tăcută, dar acest lucru nu înseamnă că ea este cu ceva mai puțin validă decât rugăciunea cu voce tare. Dumnezeu ne poate auzi gândurile tot atât de ușor pe cum ne aude cuvintele (Psalmul 139.23; Ieremia 12.3). Isus a știut gândurile rele ale fariseilor (Matei 12.24-26; Luca 11.7). Nimic din ceea ce facem sau spunem nu este ascuns de Dumnezeu, care nu are nevoie să ne audă cuvintele, pentru a ne cunoaște gândurile. El are acces la toate rugăciunile îndreptate spre El, fie că sunt rostite, fie că nu. Biblia menționează rugăciunea în particular (Matei 6.6). Care ar fi diferența dintre a te ruga cu voce tare sau fără voce dacă ești de unul singur? Există unele situații în care numai rugăciunea tăcută este potrivită, de exemplu atunci când te rogi pentru ceva doar între tine și Dumnezeu, atunci când te rogi pentru cineva care este prezent etc. Nu este nimic greșit în a te ruga în tăcere, atâta vreme cât nu facem acest lucru pentru că ne este rușine să fim văzuți rugându-ne. Poate că cel mai bun verset care indică validitatea rugăciunilor nerostite este 1 Tesaloniceni 5.17: Rugați-vă neîncetat. Rugăciunea neîncetată în mod evident nu poate însemna să ne rugăm cu voce tare tot timpul. Mai degrabă înseamnă că trebuie să fim într-o stare permanentă de conștientizare a prezenței lui Dumnezeu, făcând orice gând rob ascultării de Hristos (2 Corinteni 10.5) și aducînd fiecare situație, fiecare plan, frică sau îngrijorare în fața tronului Său. Parte din rugăciunea neîncetată vor fi și rugăciunile care sunt rostite, șoptite, strigate, cântate și tăcute, pe măsură ce ne îndreptăm gândurile de laudă, cererile, implorările și mulțumirile către Dumnezeu.