Intr.o seara,o tanara familie,statea in jurul mesei.Tatal era trist si apasat de griji,iar mama plangea,tinandu.si fata in palme.Fetita lor cea mica,mirata de aceasta situatie,se apropie incet si intreba:-Mama,de ce plangi?-Fata mea,sunt zile grele,nu mai avem bani si pt a putea trai,am vandut si casa aceasta frumoasa.Maine ,va trebui sa ne mutam intr.o casa mult mai mica.De aceea plang,fiindca,ne este greu sa plecam din acest loc minunat,unde am trait,in liniste atatia ani,si sa ne mutam intr.o casa mai saracacioasa si ca vai de ea...-Dar mama,nu locuieste Dumnezeu si in acea casa saraca in care ne vom muta?Mirati de credinta fetei si de adevarul spus de aceasta,parintii au inteles ca in viata,greutatile si necazurile,de orice fel,incoltesc sufletul oamenilor,dar credinta si speranta nu trebuie niciodata uitate,fiindca doar cu ele in suflet,putem strabate,drumul spinos al vietii,mai usor.