Articol Povestea adevarata a doua fetite care a reusit sa.si gaseasca bunica..

Era o zi de toamna foarte mohorata.. Pe un pat,gata sa paraseasca viata de pe pamant de care se scarbise, sedea o batranica care isi plangea cele cateva zile ce le m.ai avea de trait.. Era mai tot timpul singura pentru ca cei trei fii ai ei,pe care i.a crescut cu dragoste necontenita au parasit.o. Din cand in cand, doua fetite de vreo patru anisori ii deschideau usa casei si veneau sa stea de vorba cu ea si sa o ingrijeasca..erau doua fetite orfane care isi castigau painea cersind si din ce castigau aduceau si bunicutei..Bunica, le povestea de copii ei, de care i se facuse dor si mereu striga la ei.. Cu ochii in lacrimi una dintre fetite ii spune: "Bunica, stii ca Dumnezeu te iubeste?" Bunica nedumerita ii zice "Eee, scumpa mea fetita, atatia ani au trecut de cand astept ca el sa.mi trimita fii acasa sa.i mai vad odata, si nu vin. Cum poti spune tu ca Acest Dumnezeu ma iubeste daca El mi.a smuls copii de la piept si i.a trimis departe ca sa ma uite?" "Dar bunica, poate El prin asta vrea sa iti arate ca te iubeste!" " Cum se poate una ca asta?" Intreba bunica.. "pai bunica, nu stii tu ca El si.a trimis Fiul in lume sa moara pentru noi?".. Un ciocanit in usa le intrerupse conversatia. Una din fetite merse sa deschida si mare ii fu mirarea caand..in fata usii erau trei oameni imbracati in alb ce straluceau din cap pana in picioare...vaaai bunica ii recunoscu..erau fii ei..au plecat la domnul cu 2 ani in urma intr.un accident de masina..unu dintre ei ii spuse ca a fost casatorit si ca a lasat in urma doua fetite si pe mama lor bolnava, care acum si ea e in cer..Cand auzira fetitele intr.un hohot de plans au povestit ca ele sunt...Bunica cu ultimele ei forte se ridica si cu putinele cuvinte ce le.a putut rosti, a multumit impreuna cu barbatii pentru cele 2 fetite care ii facuse batranetea mai usoara...Cand sau intors barbatii la cer au luato si pe bunica iar pe copile le.a incredintat unei femei vaduve ca sa aiba grija de ele sa poata spune la toti de ceea ce au vazut si au facut... "Noi macar ca Il cunoastem,uitam deseori sa multumim pentru cei de langa noi"..