Articol Necazul cel mare şi Biserica

Sunt cateva secvențe care trebuie sa le citiți cu atenție. Va dau acest articol pentru ştiința voastra nu ştiu cați intelegeți dar mai explicit de atat nu ştiu daca exista
Secţiunea aceasta arată cum se vor termina vremurile de acum după planul lui Dumnezeu din Biblie. Ce urmează este doar o privire de ansamblu a vremurilor de pe urmă,

Lucrurile nu se vor îmbunătăţi pe acest pământ, ci se vor înrăutăţi! “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.” (II Timotei 3:1) Dar va fi un “pământ nou”, după ce acesta va fi distrus de către Dumnezeu prin “foc”. (II Petru 3:7-13) Biblia ne spune în Matei, Capitolul 24 că spre “sfârşit” ne putem aştepta la:

1) “Hristoşi” falşi “şi vor înşela pe mulţi”.

2) “războaie şi veşti de războaie” “Un neam se va scula împotriva altui neam” (Omul nu este din ce în ce mai civilizat, are într-adevăr mai multă cunoaştere şi poate să facă bombe mai mari pe care le detonează asupra altor oameni.)

3) Vor fi probleme mari cu foametea, “foamete”

4) Vor fi mai multe boli “şi ciume”

5) Planeta va deveni mai instabilă, “pe alocuri, vor fi cutremure de pământ”.

6) Multe religii înşelătoare: “proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele”.

7) Mai mult păcat: “înmulţirea fărădelegii”.

8) Mai puţină dragoste: “dragostea celor mai mulţi se va răci”.

9) Şi va fi şi mai rău: “atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa:”

Noi vom scăpa, “vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori…Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii, cu aceste cuvinte.” (I Tesaloniceni 4:17-18) Toate semnele de mai sus vor avea loc în timpul marelui necaz şi cei mântuiţi atunci sunt mântuiţi după perioada bisericii. Biserica nu este menţionată (în Matei, Capitolul 24), doar Israelul; în versetul 15 se spune: “aşezată în Locul Sfânt”, care este în Templu; în versetul 16: “Iudeea” trebuie să fugă; în versetul 20, credincioşii trebuie să se roage ca fuga lor să nu fie “într-o zi de Sabat”. Cum ar fi putut Hristos să uite duminica sau bisericile? Deoarece credincioşii din perioada bisericii nu vor mai fi şi Hristos va lucra prin Israel şi cei 144.000 de evrei din Apocalipsa 7:3-8.

Înainte de “necazul cel mare”, Isus va reveni ca să scoată pe creştini din lume prin a le da mai întâi trupuri noi, care nu vor mai muri, după care îi va duce în cer (Ioan 14:1-4); aceasta este numită Răpire. “Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.” (I Corinteni 15:51-52). “Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (I Tesaloniceni 4:15-17)


Cum ar trebui să interpretăm urgiile şi dezastrele care, spune Biblia, se vor abate asupra pământului? Unii cred că nu ar trebui să le interpretăm literalmente, spunând că acestea sunt figurative, mistice, alegorice etc. Dar toate urgiile despre care Moise l-a prevenit pe faraon în Vechiul Testament au fost împlinite literalmente. (Vezi INTERPRETAREA)

Necazul cel Mare va dura şapte ani (Daniel 9:27), “săptămâna”, în versetul acesta, este în conformitate cu Strong’s, “şapte, o perioadă de şapte zile sau ani”; contextul din capitolul mai sus menţionat necesită o “săptămână” de ani, adică şapte ani. Nimeni nu face “legământ trainic” (tratat de pace) “cu mulţi” pentru şapte zile (Vezi Leveticul 25:8 pentru câtă vreme se exprimă acolo). Răpirea va avea loc înainte de semnarea acestui tratat. Creştinii vor fi scoşi din această lume, “vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”, iar cei rămaşi se vor confrunta cu cea mai rea perioadă pe care omenirea o va cunoaşte: “atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi...” (Matei 24:21). Antihristul va face ca semnul lui să fie necesar pentru a putea “cumpăra sau vinde” (Vezi SEMNUL FIAREI, 666). Din fericire, noi credincioşii vom fi scoşi din această lume înainte de Necazul cel Mare.

(Perioada Bisericii este între săptămâna a 69-a şi a 70-a din Daniel 9:24-27. “După” cea de a 69-a săptămână “Unsul va fi stârpit [Isus crucificat]…, Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş”. Evenimentele acestea trebuie să aibă loc înainte de ultima “săptămână” de ani (şapte ani). Goluri de timp apar deseori în profeţii (Vezi INTERPRETAREA); Biserica nu este menţionată deloc în Vechiul Testament şi Perioada Bisericii se încadrează între săptămâna a 69-a şi a 70-a din Daniel. Răpirea are loc la sfârşitul Perioadei Bisericii şi Dumnezeu va începe să lucreze din nou prin naţiunea Israel în timpul celor şapte ani de Mare Necaz, care este cea de a 70-a săptămână din Daniel. Dumnezeu nu a terminat cu Israel şi nu putem lua lucrurile făgăduite lui Israel şi să le aplicăm bisericii. Notă: noi ar trebui să fim o binecuvântare pentru Israel şi poporul evreu. Dumnezeu spune: “Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema.” Dumnezeu a spus aceasta nu numai lui Avraam şi lui Isaac, dar şi întregii naţiuni a lui Israel (Geneza 12:3, 27:29, Numeri 24:9). Chiar dacă Dumnezeu a binecuvântat pe Ismael (tatăl arabilor), ţara care a fost dată lui Israel a fost dată de către Dumnezeu! (Geneza 17:7-8, Capitolele 18-21) Pavel spune, atunci când vorbeşte despre naţiunea Israel, că “Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte.” Aceasta se găseşte în Romani 11:1-2, iar în versetele 25-26, în viitor, Dumnezeu va lucra cu Israel din nou.

Răpirea creştinilor credincioşi marchează sfârşitul Perioadei Bisericii şi începutul Necazului cel Mare. Acum este timpul să fii mântuit, înainte de timpul îngrozitor de persecuţie din partea lui Antihrist. Vor fi oameni care vor fi mântuiţi în timpul Necazului cel Mare (Apocalipsa 7:9-14), nu datorită lucrării credincioşilor din Perioada Bisericii, care sunt majoritatea dintre Neamuri, ci a celor “o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel” (Apocalipsa 7:3-8). Se spune clar că vor fi Evrei, nu dintre Neamuri, deci orice biserică sau persoană care susţine că face parte din acest grup trebuie, în primul rând, să dovedească originea ebraică. Dumnezeu va lucra din nou cu naţiunea Israel pentru a câştiga oameni pentru Sine, deoarece Biserica nu va mai fi. Necazul cel Mare este numit “vreme de necaz pentru Iacov” (Ieremia 30:7, “Iacov” este Israel). Nu este necazul Bisericii; noi nu vom fi acolo.

Aceia care susţin că Răpirea va avea loc la jumătatea Necazului cel Mare (Mid-trib) sau la sfârşitul celor şapte ani de Necaz (Post-trib) spun, astfel, că “mai avem timp să ne punem în regulă cu Domnul”, “mai sunt trei ani şi jumătate” sau “avem şapte ani să ne pocăim”. Hristos ne-a dat o pildă prin care ne spune să fim întotdeauna “gata” şi să veghem ca să nu trăim în păcat şi astfel să nu fim pregătiţi să-L vedem faţă în faţă (Luca 12:38-47). În acest pasaj spune că “Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă,” ideea este că poate veni înapoi oricând (Pre-trib)! “Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. Se va întâmpla ca şi cu un om plecat în altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” (Marcu 13:33-37)

Cei care spun că Hristos nu se va întoarce înainte de jumătatea Necazului cel Mare sau sfârşitul acestuia spun că Hristos nu poate să se întoarcă acum, trebuie să aştepte până la jumătatea sau până la sfârşitul celor şapte ani de Necaz. Diavolului îi place ca oamenii să creadă că au timp destul şi astfel să nu apuce să-şi curăţească vieţile. “Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.” (I Ioan 3:2-3) Cel pierdut, care crede că Hristos s-ar putea întoarce azi sau la noapte, se teme că va fi lăsat în urmă; mulţi s-au întors la Hristos datorită iminentei reveniri. În pasajul din Luca 12:38-47 scrie clar că atunci când “robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”, acesta nu va fi gata, ci va păcătui împotriva Lui (versetul 45). De aceea, cei ce cred că Hristos va reveni fie la sfârşitul, fie la jumătatea Necazului cel Mare, spun că “Stăpânul meu zăboveşte să vină”!

“Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. Se va întâmpla ca şi cu un om plecat în altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” (Marcu 13:32-37) Din nou, cei ce cred că Hristos se va întoarce la jumătatea sau la sfârşitul Necazului cel Mare spun că Isus nu poate veni “seara”, dar Isus a spus: “că nu ştiţi când va veni stăpânul casei”, de aceea “Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă”!

Cei ce cred în Mid-trib sau Post-trib folosesc pasajul din I Corinteni 15:51-52, unde se spune că Răpirea va avea loc “la cea din urmă trâmbiţă”, Mid-trib spunând că este ultima dintre cele şapte trâmbiţe de la jumătatea Necazului cel Mare, iar Post-trib că este trâmbiţa de la sfârşitul Necazului cel Mare (Matei 24:29-31). Dar poate fi trâmbiţa care marchează sfârşitul perioadei Bisericii. (Când se vorbeşte despre Perioada Bisericii şi Răpire, Biblia spune: “Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie…”. (I Tesaloniceni 5:9) Necazul cel Mare este vremea mâniei lui Dumnezeu, inclusiv prima parte a acestuia: “căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui…” (Apocalipsa 6:17).

În I Tesaloniceni 5:1-9, imediat după referinţa cu privire la Răpire din capitolul 4:13-18, ni se spune cînd va avea loc aceasta. Este bine de amintit că în acest pasaj pronumele “voi”, “voi înşivă”, “noi” sau termenii “fraţilor”, “fii ai luminii” şi “fii ai zilei” se referă toate la cei mântuiţi, iar pronumele “vor”, “ei” şi “alţii” se referă la cei pierduţi. În primul şi în al doilea verset se spune: “Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.” După aceea, în versetul trei, se spune: “Când vor zice [cei pierduţi]: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei [cei pierduţi], ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare [pentru cei pierduţi].” “Ei” (cei pierduţi) vor crede că au rezolvat în sfârşit problemele dintre Israel şi naţiunile arabe vecine. “Pacea şi liniştea” proclamate de către cei pierduţi vor fi tratatul de pace pentru şapte ani din Daniel 9:27 şi vor fi chiar când Necazul cel Mare va începe, deoarece “atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei” [cei pierduţi]. Cei pierduţi vor intra în Necazul cel Mare: “[pentru cei pierduţi] nu va fi chip de scăpare.” Noi vom scăpa, pentru că noi vom fi “răpiţi” la Răpire; următorul verset spune: “Dar voi, fraţilor [cei mântuiţi], nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă [pe cei mântuiţi] ca un hoţ.” Noi, credincioşii din Perioada Bisericii, nu vom mai fi aici; mântuiţii din timpul Necazului cel Mare vor fi cei ce vor fi mântuiţi în timpul Necazului cel Mare.

[b]În Apocalipsa, Necazul cel Mare are loc între Capitolul 6 şi Capitolul 19. În tot acest interval, Biserica nu este menţionată deloc, pe când Israelul este menţionat de nenumătrate ori.[b] A uitat Hristos mireasa Lui, Biserica? Nu! Biserica este menţionată o singură dată în timpul Necazului cel Mare (Apocalipsa 6 - 19), dar nu că ar fi pe pământ, unde este Necazul cel Mare, ci în cer, la ospăţul de nuntă a Mielului! În Biblie, “Mielul” Îl reprezintă pe Hristos (Ioan 1:36), şi”nevasta” Lui este Biserica (Efeseni 5:31-32). Apocalipsa 19:1 se petrece “în cer” şi în versetul 7 slujitorii Lui se veselesc zicând: “a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.” După aceea, în versetul 11, “am văzut cerul deschis”, pentru că Hristos şi oştile cereşti se pregătesc să se întoarcă în chip vizibil pe pământ, pentru a distruge pe Antihrist şi armatele acestuia în bătălia de la Armaghedon (verstele 14-21, vezi ARMAGHEDON). Deci, nunta Mielului cu mireasa Lui are loc în cer, în timpul în care, pe pământ, este Necazul cel Mare. Acesta este unul dintre motivele pentru care Răpirea este numită “fericita noastră nădejde” (Tit 2:13), deoarece o să ratăm toată suferinţa din timpul Necazului cel Mare. După Necazul cel Mare va fi Împărăţia lui Hristos pe pământ de 1000 de ani (Apocalipsa 20:1-15, vezi MILENIUL), după care va fi începutul veşniciei (vezi STAREA FINALA), în care va fi “un cer nou şi un pământ nou”. (Apocalipsa 21 - 22)