Articol Cu Dumnezeu

A fost odat? un b?ie?el care a dorit foarte mult s? îl întâlneasc? pe Dumnezeu ?i s-a gândit el într-o zi s? porneasc? în c?utarea Lui. ?tia foarte bine c? nu o s? fie o simpl? plimbare, a?a c? înainte de a porni ?i-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri ?i cu multe sticlu?e cu ap?, s?-?i mai potoleasc? foamea ?i setea din când în când.

Când a fost la câteva blocuri dep?rtare de casa lui a z?rit un parc mare ?i umbros, ?i s-a gândit s?-?i trag? pu?in suflul înainte de a porni iar la drum. S-a a?ezat pe o banc? lâng? un b?trân am?rât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau ?i ei asfaltul, în speran?a c? or mai g?si câte ceva de-ale gurii.

B?ie?elul ?i-a pus valiza în bra?e ?i a scos din ea o sticlu?? de ap? ?i când s? se serveasc? a fost întrerupt de privirea b?trânului, care se uita la el cu o fl?mânzeal? de parc? vroia s? îl m?nânce cu tot cu papuci. F?cându-i-se mil?, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept r?splat? b?trânul i-a oferit un zâmbet.

Atât de incredibil ?i de radiant a fost zâmbetul b?trânului, încât b?ie?elul i-a oferit ?i o sticlu?? cu ap? doar, doar va mai primi înc? un zâmbet atât de frumos. F?r? nici o ezitare ?i f?r? nici o re?inere, b?trânul i-a mai zâmbit înc? o dat? copilului.

Toat? dup?-amiaza întreag? au stat acolo pe banc?, mâncând ?i bând, f?r? s? î?i spun? vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnopt?, b?iatul sim?i prezen?a oboselii ?i se hot?rî s? o ia c?tre cas?, cu gândul c? î?i va continua c?l?toria în urm?toarea zi. Nici nu apuc? bine s? fac? câ?iva pa?i c? d? fugu?a înapoi s?-l îmbra?i?eze pe colegul s?u de banc?. B?trânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a v?zut copilul în acea zi.

Ajuns acas?, mama b?iatului îl întâmpin?. Surprins? de expresia fe?ei plin? de fericire a copilului ei, nu se r?bd? s? nu îl întrebe: “Ce ai f?cut tu azi de e?ti a?a de fericit? Cine ?i-a adus aceast? fericire?”

Copilul îi r?spunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. ?i înainte ca mama lui s? apuce s? îi r?spund?, a mai ad?ugat: “?tii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am v?zut vreodat?!”

Între timp, b?trânul a ajuns ?i el acas? ?i copilul s?u, observând privirea pa?nic? a tat?lui, nu a ezitat s? nu îl întrebe: “Tat?, ce ai facut azi de e?ti a?a fericit? Cine ?i-a adus aceast? fericire?”

El i-a r?spuns fiului s?u: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. ?i înainte ca fiul s?u s? apuce s? îi r?spund?, el a ad?ugat:” ?tii ceva? Este mult mai tân?r decât am crezut!”

Morala:
Prea des subapreciem puterea unei îmbr??i??ri, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascult?toare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au poten?ialul de a face dintr-o zi obi?nuit? o zi special? sau chiar s? schimbe întregul fir al vie?ii unei persoane. ?i toate acestea sunt printre cele mai obi?nuite lucruri prin care ac?ioneaz? ajutorul divin.