Articol Rugăciune către Domnul meu Împăratul

Mai ceartă Doamne România
Mai mustră Tu cu gura Ta
Mai sfarmă Tu din nebunia
Ce ne-a făcut a Te uita...

Trezește-ne din somnul morții...
Ca să ne prindă vii, dușmanul
Nu ne lăsa în voia sorții,
Să ne astupe ea cu voalul...

Voalul miresei morții, adormite
Ce se bălăngăne în somnul ei de veci
Și nu cutează să se mai ridice,
Să treacă peste a vieții noi poteci

O fi sătulă România noastră
De-atâta somn prescris de îngerul?
Îngerul morții cu a lui mireasmă
Ce-o-mprăștie în jur ca nesătul...

Ne cruţă Tu de corbii nopții care-așteaptă
Să ne înfulece cu ciocul bătucit
De-atâta vreme cât mâncat-au sânge
Și lasă peste noi Te rog un răsărit...

Căci baba nopții ne amestecă pe toți,
Ca pe o mămăligă aburindă în ceaunul morții
Și pruncii ei flămânzi așteaptă să fim răsturnaţi
Să ne înghită pe gîtlejul larg al nopții...

Revarsă Tu peste cetatea noastră Doamne
Din Duhul Tău, un foc mistuitor
Să ne apuce iar pe toți o foame
Să Te dorim pe Tine Apă de Izvor...

Să faci din România Tată, țară Sfântă
Să plângă după Tine Dumnezeu
O vindecă căci este toată frântă
Și nu mai poate fără Tine, Lordul meu...

Ascultă-mă când îȚi vorbesc Părinte,
La vorbele-mi rostite Tată, i-a aminte...
Pune Nuiaua Ta pe noi și pedepsește
Căci România Doamne, nu Te mai iubește.

Un lucru Te mai rog al meu Părinte
Și vărs cu dragoste, amare lacrimi sfinte,
De pui cândva Nuiaua Ta să ne lovești,
Tati, să dai încet Te rog, să nu ne prăpădeşti...
Am folosit cuvântul "Tati" în ultima strofă, în ideea de a simula un fiu îngrozit, care își imploră Tatăl, să nu-l lovească așa de tare... Și în plus de asta, îmi place să-l numesc pe Domnul Tătic...(credeți că e greșit? Sau e prea mult?)