Articol Epistola lui Iuda...

Epistola lui Iuda...
Iuda, rob al lui Isus
Către cei iubiți în Domnul
Cei păstrați pentru Hristos:
Îndurare de la Domnul!
Preaiubiţilor vă scriu
Să luptaţi pentru credință
Mântuirea ce o știu...
Doar luptând aveți credință.
Căci s-au strecurat în lume
Oameni scriși pentru osândă
Ei tăgăduiesc un Nume
Jertfa Domnului Preasfântă..
Au schimbat în desfrânare
Harul Sfânt Dumnezeiesc
Îl tăgăduiesc pe Fiul
Și pe Domnul necinstesc...
Vreau să știți pe totdeauna,
Domnul Sfânt îl nimicește
Pe acela care-întruna
Puterea-I tăgăduieşte...
El păstrează-n lanțuri grele
Pe nevrednicii-ngâmfaţi
Îngerii căzuți din stele
Care locul și-au lăsat...
Căci Sodoma și Gomora
Azi ne stau ca pildă-n față
Focul veșnic și pucioasa
Ca pedeapsă le-a fost dată...
Totuși sunt în lume oameni
Care tot se pângăresc
Sunt târâţi de visuri rele
Stăpânirea-și murdăresc...
Dobitoace fără minte...!
Căci din fire ei rostesc
Vorbe fără cunoștință
Adevărul nu-l grăiesc...
Vai de ei! bieții oameni,
Din dorință să câștige
Au urmat doar căi haine
Și-au pierit pe căi străine...
Stau la masa voastră încă
Și se ospătează bine
Iau din toate și mănâncă
Fără simț, fără rușine...
Sunt ca norii fără ploaie
Niște pomi neroditori
Dezrădăcinaţi din sine
Răi și morți de două ori...
Sunt ca valurile mării
Și își spumegă rușinea
Stele reci rătăcitoare
Ce se sting pe veci cu firea...
Iată prorocia sfântă,
De Enoh ce-a fost rostită
Vine judecata dreaptă
Pentru cei în neștiință...
Pentru-acei nelegiuiţi,
După pofte trăitori
Cârtitori, nemulțumiți,
Și cu gura trădători...
Care spun vorbe trufașe
Vorbe pline de ocară
Doritori ca să câștige
Dau chiar oamenilor slavă...
Preaiubiții mei, acuma
Aduceți-vă aminte
De apostoli și de vorba
Ce au spus-o mai 'nainte
Că în vremea cea din urmă
Batjocoritori vor fi,
Oameni care după poftă
Învățat-au a trăi...
Sunt aceia ce dezbină.
Oameni fără Duhul Lui,
Cei supuși sub pofta firi
Fără slava Domnului...
Preaiubiții mei în Domnul
Sufletește vă zidiţi,
Și rugați-vă prin Duhul
Mântuirea s-o găsiți...
Să mustraţi pe-aceia care
Se despart de voi plecând
Căutați și mântuiţi-ii,
Să-i luați din foc smulgând...
Iar Aceluia ce poate
Să ne-arate fără pată
Să păzească de cădere
Să nu lase niciodată,
Slava, cinstea, măreția
Fie-a Lui în veci de veci
Și puterea, stăpânirea,
De acum, și-n veci de veci!