Articol Primește-mă...

Primește-mă...
Lidia Maria Baranata& David.

Îmi plâng păcatul cu durere,
Și lacrimile nu-s deajuns,
Primește-mă, și-mi dă putere,
Să pot să Te urmez supus.

Eu am o inimă zdrobită,
Mă recunosc ca păcătos...
Ființa mea e rătăcită,
Alerg prin lume de prisos.

Alerg prin lume fără Tine...
Și gust amarul zi de zi.
Cine mai poate, oare cine?
Pe mine a mă regăsi...

Am fost puternic în credinţă,
Dar un moment m-am depărtat!
Și am căzut în neputință,
Oare mai pot fi eu salvat?

Primește-mă, căci numai Tu ești
Singura șansă de salvare
Nu-ţi cer nimic să îmi mai dai,
Doar stai cu mine în vâltoare...

Vreau să te simt din nou aproape
Cu-mbrăţisarea Ta de Tată...
Nu vreau să mai rămân în noapte,
Primește-mă, Te rog, mă iartă!

Vreau Mâna Ta deasupra mea,
Să mă aline când mă doare...
Și zile câte-oi mai avea,
Să am iubirea, cât mai mare!