Articol Lauda este a Domnului

Un mare adevăr .

Trezirea întârzie pentru cã noi furãm slava care apartine numai lui Dumnezeu. Ascultati si uimiti-vã. Domnul Isus a spus: „Eu nu umblu dupã slava care vine de la oameni." și: „Cum puteti crede voi, cari umblati dupã slava pe care v-o dati unii altora, si nu cãutati slava care vine de la singurul Dumnezeu?" (Ioan 5:41,44). Sã disparã toate laudele si bãtãile pe umãr si mãgulelile firesti de la amvoane! Sã piarã cu aceste mândrii desarte ca: „Programele mele”, „Lucrãrile mele”, „Biserica mea" „Cãrtile mele." O, ce paradã urâtã a firii la amvoane: „Avem marele privilegiu azi sã"... si e prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sunt acolo numai prin har) acceptã toate aceste laude, adicã nu - chiar se asteaptã la ele! și de fapt, dacã-i ascultãm bine pe toti, n-am fi stiut cã sunt mari dacã nu ni s-ar fi spus.
Sãracul de Dumnezeu! Nu capãtã prea mult din partea noastrã! Mã mir însã cã nu-si împlineste încã fãgãduinta si nu ne varsã din gura Lui. Am gresit! Ne-am murdãrit. Ne plac laudele oamenilor. Cãutãm slava „pe care ne-o dãm unii altora."
O, Doamne, ridicã-ne din aceastã împerechere cu lumea si din acest putregai! Binecuvântã-ne, sfãrâmându-ne!
Judecata trebuie sã înceapã cu noi, predicatorii!
„Evanghelia nu e o poveste învechitã, pe care o înoim noi. Ea e un foc al Duhului, tinut aprins de Iubirea Nemuritoare; si vai nouã, dacã, prin neglijenta noastrã în a înflãcãra darul lui Dumnezeu care este în noi, focul acesta se micsoreazã.