Articol Mariajul

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii

Partea I

Pregătirea mariajului în care să ai atitudinea şi mentalitatea corectă

Toţi ne dorim iubirea şi căutăm compania care să umple golul care credem că-l avem în viaţă. Pentru unii dintre cei necăsătoriţi acesta reprezintă impulsul dominant al vieţii lor, aşa cum a fost odată şi pentru mine. Dar pentru noi ca şi creştini, scopul principal al vieţii înseamnă să-i slujim lui Dumnezeu şi să-l glorificăm, să împlinim chemarea destinului pe care El ni l-a hărăzit. Asta se traduce în cine suntem şi cum ar trebui să fim. Lucrul acesta este valabil în domeniul relaţiilor şi în găsirea iubirii vieţii noastre. Aşa că avem nevoie să aflăm ce plan are Dumnezeu pentru aceste relaţii şi apoi să-l respectăm. Pare simplu la prima vedere şi chiar este. Necazul este că din cauza dorinţelor pe care noi le avem şi a obiceiurilor noastre culturale am pierdut din vedere acel plan al lui Dumnezeu. Modelul actual al ieşitului împreună aplicat de majoritate, începând de la adolescenţi la adulţii mai avansaţi în vârstă, este în cel mai bun caz ineficient, iar în cel mai rău de-a dreptul periculos. Tradiţiile “dating-ului” nostru produc o rată de peste 50% divorţuri, atât în lumea seculară cât şi în biserică. Iar mariajele care rezistă unite sunt în mare măsură dificile şi disfuncţionale, astfel că ceva este fără îndoială greşit aici.

Vreau acum să evidenţiez că ceea ce voi scrie aici nu le va plăcea multora deoarece va fi opusul concepţiilor şi al experienţei populare. Cu toate acestea, indiferent ce credem noi despre ceva, s-ar cuveni să căutăm să urmăm modelul lăsat de Dumnezeu. În plus, avem nevoie să urmăm acel model fiindcă este calea sigură spre împlinirea şi fericirea noastră. În acelaşi timp, intenţia mea de aici nu este să vă stric ziua sau să vă fac să renunţaţi la relaţia curentă. Poate doar să vă daţi un pas în urmă, să cercetaţi Cuvântul şi apoi să decideţi ce vi se potriveşte mai bine. Doar făcând aşa veţi întreţine relaţia care se cuvine şi veţi avea parte de toate oportunităţile vieţii, de bucuriile ei complete.

Scopul meu din acest articol este de a pune în perspectivă principiile biblice care să te ajute să decizi ce este bine sau greşit în găsirea iubirii. Dacă însă eşti deja familist, vei avea şi tu ocazia să priveşti la ce-ai făcut greşit şi apoi să corectezi debarasându-te de eventuale concepţii eronate sau de un comportament greşit. Ce nu încerc să fac este să formulez doar un set de reguli, nişte “ai voie” sau “nu ai voie”. Regulile sunt exact acel lucru împotriva căruia încăpăţânarea şi firea noastră se vor lupta, vor respinge şi sfida. De aceea, voi expune raţiunile găsite pentru ca voi singuri să le cântăriţi atent, voi examina Scriptura ca voi să ajungeţi la o percepţie mai bună a ce înseamnă relaţia sexuală, burlăcia, sau aventura, apoi să ştiţi cum să întemeiaţi nişte relaţii proprii creştinului, relaţii care să reziste o viaţă, incluzând atingerea acelui deziderat al găsirii “iubirii” vieţii tale.

Eu unul nu m-am trezit într-o bună zi că sunt căsătorit! Majoritatea vieţii de adult mi-am petrecut-o necăsătorit şi nefericit, nutrind ideea că doar o soţie îmi va aduce fericire. Doar atunci când am descoperit că trebuie să mă mulţumesc cum sunt şi cu relaţia mea cu El, Dumnezeu mi-a scos în cale iubirea vieţii mele. Aşa că după ani de zile în care n-am priceput cum stă treaba, ani în care eu eram cel care-i învăţa pe cei necăsătoriţi cum să se poarte, m-am prins în cele din urmă. Aşa că am nişte sfaturi să vă dau!

Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că lui Dumnezeu chiar îi pasă şi că are un plan pentru tine, deşi tu poate nu-l distingi pe moment. De aceea, fiţi înţelepţi în alegerea partenerului vostru. Studiaţi Cuvântul, urmăriţi înţelepciunea, fiţi prudenţi, şi încredeţi-vă în puterea Domnului! Aceste lucruri nu vă sunt date din întâmplare, ci ele vin în urma cunoaşterii şi ascultării lui Hristos (Proverbe 12:4; 28:20; 31:10).

Iar ţelul în găsirea iubirii vieţii tale să devină a demonstra un devotament şi o ascultare fără rezerve faţă de Domnul Isus Hristos. El să fie Domnul, adică stăpân în toate domeniile vieţii tale. Asta înseamnă ca viaţa ta să reflecte gloria lui Dumnezeu şi să slujească de exemplu într-o lume de rele şi tentaţii. Să fii în stare să iei hotărâri sănătoase şi înţelepte fiindcă Domnul, cu ajutorul Cuvântului şi al Duhului Său, îţi este sfătuitorul, nu mas-media, prietenii, patimile tale sau să faci doar ceea ce sentimentele dictează. Vei fi în stare să discerni cine ţi se potriveşte, iar deciziile greşite nu vor caracteriza viaţa ta decât dacă te aventurezi deliberat în chin şi mizerie. Dacă însă eşti implicat emoţional de mai mult timp într-o relaţie cu cineva, sau tocmai ai cunoscut persoana visurilor tale nu înseamnă că trebuie să te căsătoreşti imediat cu acel om. Căsătoria este o relaţie minunată şi extraordinară încheiată exact cu acea persoană pe care Dumnezeu ţi-a pregătit-o dinainte, iar o relaţie bună va aduce glorie lui Dumnezeu şi va oglindi legătura existentă dintre Isus şi Mireasa Lui, Biserica (Efeseni 5:23-32).

La urma urmei, cât de greu poate fi să-ţi găseşti iubirea vieţii, să te bucuri de o relaţie intimă şi serioasă cu cineva? Pentru mulţi aceasta rămâne totuşi problema numărul unu a vieţii! Să realizăm totuşi că în zilele noastre mulţi rămân necăsătoriţi, fie datorită cultivării unei cariere, de teama responsabilităţii, fie din cauza unui stil de viaţă excesiv de petrecăreţ, sau poate provin dintr-o familie divorţată şi nu vor să treacă şi ei prin ce-au trecut părinţii lor. Pentru aceştia intervine un moment când observă că ceasul lor biologic bate ora 12 şi brusc încep să se simtă singuri şi părăsiţi. După ce la 20 de ani s-au dovedit prea ocupaţi sau prea pretenţioşi cu privire la un eventual partener, vine vârsta de 30 când îi apucă disperarea. Atunci se aleg cu relaţii nefericite care nu se potrivesc cu ceea ce Dumnezeu le-ar fi dat.

Atunci care ar fi calităţile pe care să le căutăm la un partener de suflet? Ce ar trebui să evităm la acela şi cum descoperim dragostea care ţine o viaţă? Înseamnă oare a fi doar norocos sau a te găsi în momentul potrivit la locul potrivit? Se poate ca cineva să-ţi “fure” iubitul, sau să-ţi “fure” iubita? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu cu adevărat şi ţi-a “rezervat” acea persoană deosebită de care tu ai nevoie? Cum afli asta?

Ce ar trebui atunci să facem, la ce ar trebui să ne gândim şi ce să evităm? Pentru aflarea răspunsurilor haideţi să pătrundem în Cuvântul scump al lui Dumnezeu şi să examinăm atent Scripturile pentru a afla voia Lui. Deci…

Ce învaţă Biblia despre sex şi celibat?

1. Întoarcere la Dumnezeu şi confesiune(Romani 12:1-3, 2Corinteni 5:9-11, Coloseni 1:10, 1Tesaloniceni 4:1-2). În primul rând, trebuie să-mi recunosc propria mea natură păcătoasă. Întreaga omenire este despărţită de Dumnezeu şi ca prin urmare noi oamenii suntem stricaţi atât în gândire cât şi în purtare, şi până ce harul lui Dumnezeu nu se revarsă asupra noastră iar efectul lui asupra vieţilor noastre este demonstrat şi accentuat, vom continua să greşim. Natura noastră păcătoasă are o influenţă directă asupra opţiunilor noastre sexuale şi a găsirii unei iubirii adevărate. De aceea, fiecare avem nevoie să fim serios angajaţi într-o constantă mărturisire a acestui aspect al vieţii noastre. Cuvântul din Noul Testament tradus ca “poftă” provine din grecescul “epiphemaho” care se referă la o dorinţă sexuală deviantă, la o fantezie sau o intenţie de aceeaşi natură. Imaginaţi-vă acum cât de ofensaţi au fost “impostorii” acei pioşi, liderii religioşi ai vremii când Isus le-a spus în faţă că au o “problemă” cu puritatea sexuală! Iar Isus nu-i îndemna, “acum dacă aţi comis adulter în inima voastră, puteţi foarte bine să-l săvârşiţi şi fizic, fiindcă este unul şi acelaşi lucru!” Nu, ci El dorea să arate că adulterul se caracterizează prin tot ce este greşit în pofta inimii, la care se mai adaugă o seamă de alte păcate cum ar fi înşelarea celuilalt, trădarea, încălcarea cuvântului, distrugerea familiei, etc. Cu alte cuvinte, Isus spune: dacă crezi că eşti perfect din punct de vedere sexual şi nu ai nevoie de pocăinţă fiindcă ai evitat comiterea fizică a adulterului, mai gândeşte-te! El înseamnă mult mai mult de atât. Este un păcat complex care implică o gândire eronată şi care duce la fapte greşite. În final, a cui sexualitate a fost denaturată de intrarea păcatului în lume? A tuturora!

Ca prin urmare, trebuie să luăm hotărârea de a recunoaşte natura noastră păcătoasă şi de a fi gata să ne confesăm păcatul şi să ne căim de el, care înseamnă să nu-l mai facem. Mai constă din a găsi pe cineva care să te tragă la răspundere, iar tu să-ţi mărturiseşti păcatele lui Dumnezeu. Atunci când nu dăm socoteală pentru noi, suntem complet liberi să păcătuim, atrăgând asupra noastră dezastre fizice şi sociale. Ne vom scufunda în pornografie, în flirt, vom cunoaşte pofte nestăpânite şi gelozii, apoi vom trece la experienţe sexuale şi ulterior vom ajunge la adicţie sexuală. Ne vom trăda soţul, soţia, pe Domnul, chiar vom contracta o boală şi vom muri! Totul poate începe de la a citi o revistă proastă, sau a intra într-o cameră de hotel cu cine nu trebuie.

În schimb, a trăi o viaţă disciplinată de creştin înseamnă a căuta să afli voia Domnului şi a-l glorifica.

2. Dumnezeu a inventat sexele (Geneza, cap.2, Matei 19:4). Trebuie să-mi dau seama, să accept, chiar să mă arăt recunoscător că Dumnezeu m-a înzestrat cu sexualitate. Ne-am născut cu organe, trăsături fizice şi concepţii care sunt specific masculine sau feminine. În Matei 19:4 ni se spune că la un moment dat Isus a întrebat: “Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască…?”. Cu alte cuvinte El, “nu se ştie oare că Dumnezeu i-a făcut pe oameni parte bărbătească şi parte femeiască? Nu pricepeţi că Dumnezeu a inventat sexele?” Când Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam, acesta nu a reacţionat spunând “sunt convins că are o personalitate minunată”. Vă amintiţi ce-a spus el atunci? “Ea este os din oasele mele şi carne din carnea mea” (Gen.2:23). În jargon modern acest lucru poate s-ar traduce sub forma, “super Doamne!”. De aceea fii mulţumitor pentru darul lui Dumnezeu şi pentru cum te-a făcut. Trebuie să ajungem în stare să spunem, “mulţumim Doamne pentru că ne-ai înzestrat cu un trup. Mulţumim pentru că ne-ai dat puterea de a deveni una prin legământul căsătoriei”. Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc să facem ce dorim cu trupurile noastre fiindcă Dumnezeu de la bun început a hotărât ca relaţia sexuală să fie rezervată instituţiei căsătoriei! Dacă însă ai fost o victimă a abuzului, a incestului, sau suferi de vreo altă traumă (şi nu poţi să te arăţi mulţumitor), va trebui să apelezi la un ajutor autorizat venit din partea unui pastor creştin sau consilier. Dacă n-o faci, durerea ta nu va dispărea şi rişti să-ţi cari respectivul “bagaj” într-o posibilă căsnicie.

3. Dumnezeu nu este împotriva sexului(Cântarea Cântărilor, Matei 5:27). Aşa cum deja am afirmat, El l-a creat! Dumnezeu este însă împotriva abuzării şi denaturării lui. În Predica de pe munte Isus face nişte afirmaţii foarte răspicate cu privire la ce înseamnă să fii curat din punct de vedere sexual. Acele cuvinte ale Sale ar trebui să ne vină imediat în minte ori de câte ori căutăm să aflăm care este planul lui Dumnezeu şi cine ar fi partenerul nostru potrivit. Dacă nu, atunci ne aventurăm pe o cale plină de hârtoape, una presărată de conflicte şi certuri, consfinţiind o legătură care mai degrabă va fi un rod al păcatului decât unul al sfinţeniei. Sigur că şi în acest caz Dumnezeu poate aduce vindecare şi poate ierta, chiar poate să repare situaţia în favoarea ta. Cu toate acestea, drumul drept ţi-ar fi fost mult mai bun şi mai plăcut, fiind cruţat de necazul şi durerea care te vor chinui nu doar pe tine ci şi pe toţi din jurul tău pentru multe generaţii la rând. Doresc acum să enumăr cinci decizii ce sunt derivate din învăţătura lui Isus, nişte angajamente personale care să ne ajute să atingem neprihănirea în domeniul purităţii sexuale şi să producă în noi înţelepciunea necesară pentru luarea hotărârilor cuvenite în vieţile noastre.

4. Păzeşte standardele lui Dumnezeu (Rut 4:10; 1Petru 3:7-12). 1Tesaloniceni 4:3 ne declară că, “voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie (mai modern spus, de imoralitatea sexuală!)”. Asta înseamnă că relaţia sexuală trebuie rezervată pentru condiţia permanentă şi irevocabilă a căsătoriei. Astfel că Dumnezeu a intenţionat ca relaţia sexuală să intervină între soţul şi soţia care s-au dăruit definitiv unul celuilalt deoarece doar în contextul unui angajament stabil intimitatea cuiva se poate exprima real, sincer şi la adăpost. Acolo unde însă intervine intimitatea fizică în lipsa acelui angajament permanent şi statornic, durerea rezultată îl va afecta pe Dumnezeu, pe tine, şi chiar pe un viitor soţ, sau o viitoare soţie! De aceea, ia hotărârea aceasta mai înainte de a ajunge în situaţia în care să fii “ispitit”, pentru că atunci va fi prea târziu. Nu-i vei rezista! În societatea asta uşurinţa cu care se încalcă voia lui Dumnezeu este atât de mare încât tu trebuie să fii hotărât mai înainte de a fi pus în situaţia de a o încălca la rândul tău.

5. Investeşte într-un viitor mariaj al tău(1Corinteni 7:3-4; Efeseni 5:25-33). Va trebui să poţi să-ţi cinsteşti viitoarea soţie, sau viitorul tău soţ. Chiar dacă mai pot trece mulţi ani până să te căsătoreşti, ce anume faci acum îţi va afecta în timp calitatea relaţiei cu soţul sau soţia ta. Chiar dacă nu l-ai cunoscut, sau nu ai cunoscut-o încă, asigură-te să poţi să-i slujeşti acestui viitor partener al tău de căsnicie şi să-i oferi dragoste pe toată linia şi durata căsniciei voastre, inclusiv în relaţia fizică şi crezurile voastre. “Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ, şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.” Aceste cuvinte sunt minunate deoarece afirmă că satisfacţia sexuală îşi atinge împlinirea doar în contextul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Dumnezeu a hotărât aşa şi consideră această împlinire atât de importantă încât o numeşte de fapt, “datorie”. În consecinţă, ia hotărârea de a investi în împlinirea maximă a unui posibil mariaj al tău (în viitoare ta căsnicie!). Dacă n-o faci, îţi trădezi propriul interes şi ignori ce are mai bun să-ţi ofere planul lui Dumnezeu.

6. Învaţă (adică, pregăteşte-te!) (Proverbe 1:5-7; 3:11-12). Trebuie să fii gata să-ţi descoperi personalitatea, părţile care trebuie să se îmbunătăţească sau să se schimbe la tine. Ascultă-ţi părinţii! În majoritatea cazurilor ei te cunosc mai bine decât te cunoşti tu. Nu te baza pe prietenii tăi, mai ales dacă sunt mai necopţi decât tine, nici chiar pe cei mai în vârstă cărora le poţi vorbi. La rândul lor părinţii trebuie să le vorbească copiilor lor despre sexualitate şi despre voia lui Dumnezeu în acest domeniu. Deuteronomul 6:6-7 spune: “Şi poruncile care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi…”. Poruncile la care se face referire aici sunt cele “zece porunci” în care se află incluse chiar şi cea referitoare la sexualitate şi la care face Isus aluzie în Predica de pe munte. Aşadar voia lui Dumnezeu este ca educaţia sexuală să aibă loc în familie. Asta însă nu înseamnă doar să se vorbească despre realităţile vieţii sexuale şi discuţia să se încheie acolo. Înseamnă a purta cu copiii o continuă discuţie despre corpul lor, despre transformările fizice pe care le cunosc, despre aventură, mariaj, despre ce simt vizavi de persoanele de sex opus şi a oferi răspunsuri la întrebările care se pun. Apoi, la fiecare stadiu de dezvoltare fizică a lor discuţia să capete turnura potrivită. Dacă lucrul acesta nu se întâmplă, de fapt, rareori se întâmplă, găsiţi un bun mentor creştin de acelaşi sex cu voi căruia să îi puteţi vorbi şi de la care să aveţi ce învăţa.

7. Urmăriţi plinătatea (Marcu 7:1-13; Matei 5:6; 16:24-27; Romani 6:19-23; 12; Galateni 2:20-21; 5:19-21). A cunoaşte cine eşti în Hristos şi ce anume El a făcut pentru tine pe cruce este primordial. Cu respectiva cunoştinţă vei putea avea atitudinea cuvenită şi discernământul necesar pentru a lua hotărâri bazate în voia lui Dumnezeu, punând întrebările potrivite şi urmărind plinătatea, nu împlinirea. Împlinirea sau satisfacţia o cauţi atunci când vrei ca cineva să-ţi împlinească nevoile şi dorinţele, o persoană care să-ţi satisfacă poftele şi plăcerile tale! Ce ar trebui mai degrabă să faci este să cauţi să-l glorifici pe Dumnezeu şi să găseşti persoana care să-ţi fie un ajutor potrivit în slujire şi în lucrarea care să-i aducă Lui glorie. Asta înseamnă plinătate! Atunci când căutăm doar să ne facem nouă pe plac ne arătăm egoişti şi suntem neglijenţi faţă de valorile eterne ori faţă de slujirea Domnului nostru. Aşa cădem de fapt şi într-o capcană, însă nu din cauza mâniei lui Dumnezeu, ci într-una creată de faptul că noi nu am făcut ce se cuvenea. În consecinţă, urmările îşi vor face efectul asupra noastră. Rânduielile lui Dumnezeu urmăresc binele nostru şi sunt menite să ne ocrotească, reprezentând binele nostru suprem, adică exact ce şi-ar dori nişte buni părinţi pentru copiii lor. Plinătatea acordă unei relaţii un caracter real şi o întemeiează în preceptele lui Dumnezeu. De partea cealaltă, împlinirea înseamnă a obţine ce vrem care adeseori nu este spre binele nostru. Înseamnă a umple un gol cu un surogat, nu cu originalul. Iar a căuta împlinire sau satisfacţie ne va da naştere la un sentiment de deşertăciune, sau de zădărnicie, exact lucrul de care să te fereşti. Însă plinătatea va căuta să transpună în realitate dragostea descrisă în cap. 13 din 1Corinteni şi să te facă să vrei să împarţi această viaţă deplină cu celălalt.

Dacă urmăreşti numai ce poţi obţine într-o relaţie, vei sfârşi negreşit în disperare! Nu veţi fi în stare să vă completaţi unul pe celălalt deoarece nu urmăreşti decât ceea ce poţi primi şi nu ceea ce poţi dărui relaţiei voastre. Iar ce dăruieşti trebuie să vină din umplerea ta cu Hristos. Fie că eşti implicat profesional în slujirea Bisericii, fie nu, treaba noastră a tuturor creştinilor este să ducem vestea Cuvântului. De aceea, caută să găseşti pe cineva care să facă să iasă la iveală părţile tale bune, cineva care să-ţi devină acel partener şi tovarăş din călătoria aventuroasă şi entuziastă care se numeşte viaţă.

Dacă respecţi aceste principii şi îţi recunoşti natura ta păcătoasă, duci o viaţă responsabilă şi eşti caracterizat de căinţă, atunci adu-i mulţumire lui Dumnezeu pentru acest dar nemaipomenit al sexualităţii tale. Hotărăşte-te să păzeşti standardele Lui în purtarea ta cu persoanele de sex opus, investeşte din timp în viitorul tău mariaj, fii gata să înveţi şi să primeşti, iar dacă sunteţi părinţi, puneţi-vă serios pe treabă în informarea şi înzestrarea copiilor voştri cu cunoştinţele necesare pentru a-l cinsti şi asculta pe Dumnezeu şi-n această privinţă. Doar făcând aşa vă veţi găsi în situaţia de a lua decizia corectă şi de a fi plăcuţi Lui! Apoi, veţi putea găsi şi omul potrivit, adică iubirea vieţii voastre! Astfel, că în biserică, în cadrul trupului lui Hristos voi veţi putea descoperi acea insulă de echilibru şi raţiune în mijlocul unui ocean învolburat de haos sexual.

Punerea cap la cap a indiciilor

Biblia deţine adevărul pentru viaţă, inclusiv cum şi cu cine să ne întemeiem o familie. Dacă crezi că Biblia nu reprezintă standardul tău de crez şi practică vei fi sigur dezamăgit şi descurajat în această viaţă. Perspectiva pe care să ne-o formăm este de a ne dori ceea ce Dumnezeu ne doreşte, şi nu ceea ce nouă ne-ar place. Atenţia noastră să ne fie îndreptată asupra Lui, deoarece planul cel mai bun în ce ne priveşte este planul Său! Fără atitudinea corectă şi o perspectivă sănătoasă asupra vieţii, fără a urmări să-l glorifici pe Dumnezeu şi să-i asculţi voia, nu vei putea găsi o adevărată iubire a vieţii tale.

În zilele noastre întâlnirile date prin Internet, cluburile pentru necăsătoriţi şi anunţurile matrimoniale cunosc o mare explozie de popularitate. Prinşi de treburi în societatea rapidă a vremurilor noastre, oamenilor nu le mai rămâne deloc timp pentru întâlnire şi curtare. Dacă aşa stau lucrurile şi-n ce te priveşte atunci nici tu nu vei avea timpul necesar întemeierii unei legături serioase. Aşadar, pune-ţi întâi priorităţile în ordine şi după aceea să porneşti în căutarea cuiva! Va trebui să-ţi faci loc în viaţa ta pentru o relaţie serioasă, dacă acest lucru ţi-a fost dat de Dumnezeu şi arăţi dorinţa de a te căsători. Şi mai întreabă-te: “stau la muncă prea mult?Există alte lucruri care-mi ocupă timpul, lucruri greşite care trebuiesc eliminate? Am probleme nerezolvate? M-am despărţit definitiv de trecut?”

Acest subiect este unul foarte discutat astăzi pe Internet şi în multe biserici. Dar în cel mai bun caz se cred o mulţime de lucruri greşite, nişte erezii scandaloase se emit în cel mai rău caz. Ca prin urmare, în cele ce urmează voi devota acestui subiect o serie de patru studii pentru a afla ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu despre el. Iar în luna următoare voi vorbi şi despre curtare. Aceste studii te vor ajuta să-ţi formezi un caracter biblic ales şi te vor pregăti pentru un mariaj reuşit şi statornic. Apoi, în celelalte luni voi vorbi despre pregătirea în vederea unei căsătorii reuşite şi întemeierea unei bune relaţii.

Întrebări şi chestiuni de discutat

Te-ai întrebat vreodată, sau te-ai luptat cu impresia că Dumnezeu este “un hoţ al bucuriei” (adică, ne strică plăcerea)?

Texte biblice: Gen1:26-31; 2:18-25;Exod.20:14; Matei 19:4-6; Gal.5:19-20; Filip.2:3-4; Evrei 13:4

Crezi că Biblia nu mai corespunde valorilor de azi? De ce, sau de ce nu?

Este păcat o relaţie sexuală avută înainte de căsătorie?

Care crezi tu că ar fi un procentaj al adolescenţilor de azi care au relaţii sexuale înaintea căsătoriei? Dar al adulţilor care susţin că Hristos este Domnul lor?

Oare Dumnezeu îşi doreşte ca tu să te simţi singur şi disperat?

Crezi că tu posezi o bună înţelegere a relaţiei sexuale? Dacă da, îţi propui să stabileşti nişte bariere şi limite când ieşi cu cineva pentru ca să nu fii pus în situaţia de a a fi “ispitit”? La ce ar fi de folos acestea?

Citeşte Gen.1:26-31; 2:18-25.

În ce fel îi descrie Biblia pe oameni?

Care este planul lui Dumnezeu pentru noi?

Dacă Dumnezeu ne-a creat pe noi şi a creat relaţia sexuală, declarând că este ceva bun, de ce vrea ca noi să aşteptăm?

Citeşte Matei 19:4-6; care sunt consecinţele nesocotirii planului lui Dumnezeu?

Reţineţi bine că atunci când avem o relaţie sexuală cu cineva, între noi şi respectivul, ori respectiva, se naşte o legătură care nu poate fi distrusă cu uşurinţă. De aceea, abuzul sexual este atât de dureros chiar şi după zeci de ani trecuţi de la săvârşirea lui! Prin relaţia sexuală se creează o legătură cu o persoană de care-ţi vei aminti şi după ce ajungi la 80 de ani! Cum vei putea trăi atâta vreme în gând cu cineva de care te-ai despărţit? Îţi poţi imagina ca un fost prieten sau o fostă prietenă să locuiască în mintea ta încă mult timp după ce v-aţi despărţit, în plus, să vă mai şi urâţi reciproc? De aceea există atâtea legături bolnăvicioase în zilele noastre!

Citeşte Exodul 20:14 şi Galateni 5:19-21; care ar fi alte consecinţe negative?

(jurământul căsătoriei este încălcat, depresia, co-dependenţa, pierderea încrederii, boala, o sarcină nedorită, etc.)

Citeşte Filipeni 2:3-4; cum te-ar putea ajuta acest verset?

Poţi să enunţi în mod rezumat ce vrea Dumnezeu ca tu să faci în planul sexualităţii tale? Ai fi în stare să-i mulţumeşti pentru regulile Sale, sau crezi că Dumnezeu vrea să-ţi răpească plăcerea şi bucuria vieţii?

Citeşte Evrei 13:4; eşti oare acum în stare să iei o hotărâre înaintea lui Dumnezeu de a rămâne pur(ă) până la căsătorie?

Curtarea?



de Richard Krejcir

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii Partea a 2-a

Deci, ce-ar trebui să facem în loc să mergem la întâlnire? Să curtăm!

Rezumat: Curtare, prietenie şi întâlnire

“A face curte” este o expresie pe care societatea noastră o ia în glumă, ca şi cum ar proveni dintr-o eră în care se presupune că nu a existat decât opresiune şi stagnare. Această expresie trezeşte frica de a nu fi în control în ce priveşte alegerea persoanei cu care ne căsătorim, frica de a intra într-o căsătorie nepotrivită şi lipsită de dragoste, în timp ce dragostea adevărată se îndreaptă spre altcineva, aşa cum se întâmplă în cazul “Romeo şi Julieta”. Însă, curtarea din timpurile biblice – de-a lungul perioadei victoriene şi până la Primul Război Mondial – este modelul celei mai bune metode de aflare a partenerului de viaţă. Da, acest mod de a privi lucrurile nu ne este familiar, dar rămâneţi alături de mine în cele ce voi expune şi urmăriţi-mă cu atenţie! În curtare, părinţii erau principalii pioni, întrucât ei îşi cunoşteau cel mai bine copiii şi urmăreau ce era cel mai bine pentru ei. (Acest lucru te-ar putea speria, aşa cum m-a speriat şi pe mine, dar continuă să citeşti! Vei observa că de cele mai multe ori această metodă a funcţionat de minune; desigur, au existat şi jocuri de putere şi abuzuri.) Astfel că părinţii erau întotdeauna implicaţi în aranjarea căsătoriei. Contrar credinţei populare, cele mai multe dintre familii nu aranjau căsătoria fără acordul copiilor. Uneori, părinţii găseau potenţiali parteneri şi copiii erau consultaţi în privinţa lor. Dragoste cu de-a sila nu se poate şi nu s-a putut nici atunci; comportamentul uman nu s-a schimbat. Alteori, băiatul îl aborda pe tatăl fetei şi aranja căsătoria împreună cu acesta. Astăzi, ar trebui să aibă loc o schimbare majoră de mentalitate ca acest lucru să funcţioneze. Putem însă privi la principii – ele sunt aplicabile şi azi.

Cei mai mulţi oameni din Statele Unite au o idee clară, universal-acceptată despre cum să-ţi găseşti partenerul de viaţă – mergând la întâlnire! Ştiaţi că acest fenomen este relativ recent în istorie, avându-şi începuturile prin anii ‘50? Timp de secole, pe când divorţul era aproape inexistent, oamenii erau mai întâi prieteni, apoi, dacă unul sau amândoi deveneau interesaţi, se “curtau”. Nu este nimic greşit în a merge la întâlnire. Problema e cum priveşti întâlnirea. Dacă ea se desfăşoară în acelaşi fel cu al majorităţii, după cum crezi tu de cuviinţă sau după modelul vechiului show de televiziune “Love Connection” (Legătura de dragoste) sau al altor show-uri, mai radicale, de astăzi, precum “Blind Date” (Întâlnire oarbă), “Change of Heart” (Schimbare de inimă) sau “Dating Story” (Povestea întâlnirii), ai să dai de necaz. Dacă ea se desfăşoară potrivit valorilor biblice, luarea deciziei corecte în ceea ce priveşte dragostea vieţii tale se va dovedi o aventură foarte frumoasă. Vei clădi o legătură trainică şi durabilă, în opoziţie cu una mizerabilă, care se va termina în câţiva ani cu divorţ.

Ce e greşit în faptul de a merge la întâlnire?



Sunt multe tipuri de întâlnire şi multe modalităţi de a te întâlni cu cineva – la fel de multe câţi oameni sunt în această lume. Poate tocmai aceasta este marea problemă. Din moment ce fiecare are propria concepţie despre ce este bine şi ce este rău, nu există standarde, nici reguli, nici valori, nici cale dreaptă. Eu nu spun să nu mergi niciodată la întâlnire, pentru că nu este un lucru greşit, atâta timp cât cei doi trasează nişte limite şi rămân curaţi. Mai mult, dacă standardele perfecţiunii se aplică şi amândoi veţi căuta să vă cunoaşteţi, fără a face apel la jocuri de scenă, fără a încerca să vă ascundeţi adevărata fire, veţi proceda bine. Dar, aceasta nu sună a fi o întâlnire obişnuită, nu-i aşa?

Principalul lucru greşit în ce priveşte întâlnirea este tendinţa pe care o avem de a ne ascunde unul de celălalt. În Statele Unite, întâlnirea tradiţională are la bază pofta – se joacă teatru, se poartă măşti, se ascunde adevărata fire a omului, se caută ceea ce spun prietenii şi societatea. Făcând aşa, greşelile sunt ascunse, şi dai o impresie greşită despre tine. Făcând aşa, încerci să-l determini pe partenerul de întâlnire, care ulterior devine prietenul tău/prietena ta, apoi logodnicul tău/logodnica ta, să să te placă în continuare. Întâlnirea de tip distracţie este chiar mai greşită, întrucât urmăreşte propria satisfacţie – caută împlinire în cineva, sau în mai mulţi “cineva”, care nu pot răspunde nevoii tale, sau urmăreşte satisfacerea propriilor dorinţe şi nevoi păcătoase.

Din acest motiv, nu ajungi niciodată să dezvolţi o legătură autentică, adâncă, plină de semnificaţie sau de impact cu persoana cu care mergi la întâlnire. Astfel că, atunci când te căsătoreşti cu ea, nici măcar n-o cunoşti. Nu deţii decât percepţia şi ideea pe care ţi le-ai format. Apoi, într-o bună zi te întrebi – cine este acest om? şi – vai! Eşti deziluzionat, rănit şi confuz, pentru că această persoană nu este ceea ce ţi-a părut a fi. Te-ai căsătorit cu o idee şi nu cu bărbatul sau femeia care era cel/cea mai bun/bună pentru tine. Porneşti astfel un proces de transformare a partenerului în idealul tău despre cum ar trebui să fie, şi, binenţeles, acest lucru nu se întâmplă niciodată. Prin urmare, ajungi frustrat, sătul şi sfârşeşti într-o relaţie superficială şi distantă, sau, cel mai rău, într-un tribunal – rănit, zdrobit, confuz, deziluzionat şi în afara planului minunat al lui Dumnezeu.

Gândeşte-te la întâlnire ca la un “standard dublu”. Când mergi la întâlniri, mergi practic de la o persoană la alta, uneori te întâlneşti cu mai multe în aceeaşi perioadă, angajându-te în diferite forme de intimitate. Totuşi, chiar şi în societatea laică, atunci când oamenii se căsătoresc, aceste forme variate de intimitate precum locuirea împreună, sărutul, îmbrăţişarea, împărtăşirea emoţiilor, relaţiile intime, sexul şi chiar aducerea pe lume a copiilor sunt recunoscute ca fiind sacre între bărbat şi femeie. Mai mult, când încrederea este trădată printr-o acţiune de genul celor din cadrul întâlnirilor, celălalt este adânc rănit şi înspăimântat. Problema este că noi suntem obişnuiţi să trăim într-un anumit fel, şi, dintr-o dată ni se cere să ne conformăm unui set de criterii total diferit. Pentru cei mai mulţi oameni, chiar şi pentru creştini, acesta este un preţ prea mare de plătit.

Când practicăm mersul la întâlnire, presupunem că suntem liberi să luăm parte la privilegiile căsătoriei cu parteneri diferiţi. Aceasta fixează reguli de comportament pe care cei mai mulţi oameni nu le încalcă. Apoi, suntem surprinşi dacă un bărbat căsătorit sau o femeie căsătorită are o aventură, deşi acceptăm ca o persoană necăsătorită să aibă parteneri diferiţi în fiecare săptămână, de care să se lege atât fizic cât şi şi emoţional. Gândiţi-vă la acest lucru! Dacă vei da câte o parte din inima ta la fiecare Tom, Dick şi Harry / Debbie, Jane şi Kate, ce va mai rămâne pentru alesul/aleasa vieţii tale? Promiscuitatea frenetică, atât emoţională cât şi sexuală, te va mânca până la ultima fărâmă, şi, mai mult, va rămâne în tine, distrugându-te încetul cu încetul. Când ne dăm pe noi înşine cuiva, cea mai cumplită consecinţă este că ceea ce am dat nu se mai întoarce niciodată la noi. În cel mai fericit caz, ne vom micşora. Întâlnirile ne fac să fim prea vulnerabili. Mulţi oameni care merg la întâlnire se poartă ca şi cum ar fi căsătoriţi. Mai întâi locuiesc împreună, sau se poartă ca şi cum ar fi căsătoriţi, fără a avea însă protecţia angajamentului sau fără a se cunoaşte cu adevărat unul pe altul. Gândeşte-te la acest lucru ! Mergi la întâlnire cu un străin pe care nu ajungi niciodată să îl cunoşti, petreceţi mult timp împreună, vă dăruiţi inimile unul celuilalt – şi toate acestea fără vreun angajament sau legământ pe viaţă.

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, mântuit prin harul Său, trebuie să înţelegi că eşti foarte special, la fel şi persoana cu care te vei căsători. Noi suntem proprietatea Lui deosebită. Aşa că, înainte de a spune acel “Da” şi de a vă da inimile unul celuilalt, fii conştient cine eşti în Cristos. Pentru că eşti copilul lui Dumnezeu, atunci când te angajezi într-un comportament sexual inadecvat, fie că e vorba doar de flirt sau sărut, acest lucru îţi jefuieşte viitorul partener de viaţă şi Îl jefuieşte pe Dumnezeu. Este un lucru foarte periculos şi, datorită lui, cei mai mulţi suferă după ce legătura se rupe. Ajunge să fie o invitaţie la a pierde o parte din tine şi a fura de la Dumnezeu şi de la viitorul soţ/ viitoarea soţie. Gândeşte-te la flirt! Nu faci decât să-l inviţi pe celălalt să se simtă atras de tine, să te dorească fizic – şi asta înainte ca să aparţineţi unul altuia. Îl faci practic pe celălalt să păcătuiască şi să dorească ceva ce nici tu, nici el/ea nu puteţi avea – ceva sfânt, pus deoparte pentru Dumnezeu.

Joaca de-a întâlnirea nu presupune valori sau principii biblice. Te miri apoi de ce eşti rănit! În ce priveşte curtarea, aceasta presupune pregătirea ta şi a viitorului partener în vederea încheierii legământului căsătoriei. Aceasta este o fortăreaţă, este castelul care protejează, pentru că este zidit cărămidă cu cărămidă. Cărămizile sunt făcute dintr-un material care clădeşte o legătură fără mortar de suprafaţă, ce-ar putea provoca prăbuşirea castelului de îndată ce o bucată dură ar lovi în el. Căsătoria este hotarul care te protejează împotriva deschiderii şi vulnerabilităţii tale. Nu eşti convins? Vorbeşte cu cineva care tocmai a rupt o legătură. Uneori rana rămâne deschisă ani la rândul, alteori nu se închide niciodată.

Iată aici alte câteva lucruri greşite vizavi de întâlnire:



– Întâlnirea promovează pofta şi duce la promiscuitate sexuală.

– Întâlnirea promovează un model de dragoste egoist, care este slab şi nebiblic.

– Întâlnirea înlătură prietenia vitală şi stadiul „cunoaşterii dincolo de aparenţe”.

– Întâlnirea promovează o legătură permanentă, între doi oameni care nu sunt rânduiţi unul pentru celălalt şi care nu-şi vor petrece viaţa împreună.

– Întâlnirea devalorizează rolul real al intimităţii şi al sexului din cadrul căsătoriei.

– Întâlnirea învaţă oamenii să rupă legătura atunci când apar situaţii dificile, atitudine care continuă în căsătorie şi iniţiază divorţul.

– Întâlnirea promovează comparaţia cu standardele lumii, standarde nebiblice şi nerealiste, pe care puţini le ating, dacă nu chiar nimeni; nici chiar celebrităţile, cu toţi banii, toată puterea şi influenţa lor, realmente nu ating standardele pe care le susţin!

– Întâlnirea conduce la sentimente false când e vorba de intimitate şi ignoră angajamentul real.

– Întâlnirea promovează creşterea apetitului în materie de varietate şi schimbare, lucru care va duce la creşterea dorinţei de a schimba partenerul şi la nemulţumire în căsătorie.

– Întâlnirea distruge prietenii şi chiar părtăşia cu cei din biserică, făcându-i pe creştini străini unii faţă de alţii şi astfel ineficienţi pentru o slujire în grup.

– Întâlnirea confundă legătura fizică cu dragostea.

– Întâlnirea te face să respingi ajutorul oamenilor care te cunosc cel mai bine, cum sunt părinţii şi mentorii – care te încurajează să nu iei decizii bazate pe poftă, ce duc la relaţii efemere.

– Întâlnirea izolează un cuplu de alte legături necesare, inclusiv de biserică şi de părinţi.

– Întâlnirea distrage atenţia tinerilor adulţi de la educaţie şi de la pregătire pentru viitor.

– Întâlnirea creează un mediu artificial pentru evaluarea caracterului celeilalte persoane.

– Întâlnirea nu te pregăteşte pentru realităţile căsătoriei, deoarece între cei doi se ascund lucruri şi se neagă probleme şi potenţiale probleme, până când este prea târziu.

– Întâlnirea poate crea nemulţumire şi poate respinge darul lui Dumnezeu de a rămâne celibatari, pentru cei care au acest dar.

Acum ştii ce este greşit vizavi de întâlnire. Să privim greşelile vizavi de dragoste, sau de felul în care cultura noastră interpretează dragostea. Cei mai mulţi oameni caută definiţii în cântecele de dragoste, în poezii, la TV şi în filme, dar rar în viaţa reală sau în Cuvântul lui Dumnezeu!

Cei mai mulţi oameni cred că dragostea este cel mai important lucru în căsătorie, sau cel mai important motiv pentru a te căsători.



Dacă le întrebi pe cele mai multe cupluri care s-au logodit sau sunt pe cale să se logodească, de ce se căsătoresc, îţi vor spune: „Ei bine, suntem îndrăgostiţi.” În urma cercetării Cuvântului şi după mai bine de douăzeci de ani de consiliere, mi-am ridicat problema validităţii acestui motiv. Da, dragostea este esenţială. Dar, dacă asta e tot ce ai, vei sfârşi prin a nu mai avea nimic. Greşeala nr. 1 pe care oamenii o fac atunci când merg la întâlnire este că ei caută doar dragostea. Acest lucru comutează creierul lor în poziţia „ocupat” pentru orice altceva. Cei mai mulţi oameni, inclusiv creştinii, nu ştiu ce este dragostea. Alegerea partenerului de viaţă nu trebuie niciodată să se bazeze doar pe dragoste. Această discuţie ar putea părea deplasată de tot, dar gândiţi-vă la aceste lucruri! Aţi văzut vreodată o relaţie care să funcţioneze bazată fiind doar pe dragoste? Nu, nici măcar în cazul vedetelor de cinema sau TV, care au asigurate toate celelalte lucruri, nici în cazul interpreţilor care cântă despre dragoste.

Cei mai mulţi oameni care se căsătoresc, dacă nu chiar toţi, o fac din dragoste; totuşi, cel puţin 50% divorţează în mai puţin de cinci ani. Prin urmare, ce se întâmplă cu dragostea? Dacă dragostea e tot ce avem nevoie, atunci n-ar fi trebuit să meargă? De ce n-a funcţionat? Pentru că n-a existat niciodată dragoste adevărată acolo, au înţeles greşit ce este dragostea sau nu au avut nimic altcevadecât dragoste, astfel că a apărut un gol uriaş în legătura lor. Dragostea n-ar trebui să fie calul din faţa căruţei. Dragostea trebuie să fie un rezultat şi nu cauza pentru care te căsătoreşti. Dragostea este rezultatul unei căsătorii bune şi nu combustibilul care-i dă naştere. Dragostea este o roadă spirituală, care vine dintr-un caracter şi un angajament reale, evlavioase, care se combină în mod sinergic cu celelalte trăsături pe care le dă Cuvântul. Când celelalte ingrediente ale unei relaţii bune sunt corecte, atunci apare şi dragostea.

Miturile iubirii:

– Dragostea cucereşte totul!

– Dragostea e tot ce ai nevoie!

– Dacă este dragoste adevărată, vei ştii imediat!

– Domnul sau doamna „Potrivit/ă” te va împlini în totalitate!

– Atracţia sexuală puternică este semnul dragostei adevărate!

– Dacă iubeşti cu-adevărat pe cineva, vei face sex cu el/ea în mai puţin de o lună de la

– prima întâlnire!

Atunci când avem aceste idei despre dragoste drept şablon pentru evaluarea şi alegerea partenerului, vom da de atâta necaz de cât au dat cântăreţii şi actorii care au făcut aceste afirmaţii. Încă nu eşti sigur de acest lucru? Urmăreşte-le biografiile pe canalele de televiziune! Aceste idei ne vor îndrepta gândurile spre basm şi nu spre Biblie sau spre realitate. Vom crede că suntem îndrăgostiţi atunci când suntem plini de idei greşite despre dragoste, cuplate cu poftă şi dorinţă. Astfel, vom crede că aceste afirmaţii sunt posibile, realizabile şi reale. Însă, ele ne vor împinge spre mari greşeli şi ne vor ghida eronat nu numai pe noi, ci şi pe cei din jurul nostru.

Ideile greşite cu privire la întâlnire şi la dragoste vor avea consecinţe grave, care e posibil să afecteze generaţii întregi, întrucât ne afectează pe noi, pe cealaltă persoană, pe copii, ambele familii, familiile lărgite, prietenii, biserica şi, desigur, pe Domnul. Alegerea pe care o faci nu este doar alegerea ta, pentru că nu te afectează numai pe tine. De aceea, fii cu băgare de seamă să alegi înţelept, bazat fiind pe Scriptură şi nu pe idei false şi poftă! (1 Cor. 7:32-35 Atenţie deosebită în dreptul versetului 35!)

Obiectivul tău nu este acela de a căuta împlinire sau dorinţă, ci de a alege partenerul cu care să trăieşti într-un devotament neştirbit faţă de Domnul. Acest lucru va aduce plinătatea datorită căreia casa ta Îl va reflecta pe Dumnezeu, va sluji spre gloria Lui şi va fi un exemplu pentru cei din jurul tău (Iosua 24:14-15). Dar cum rămâne cu atracţia? Ei bine, dacă faci curte, urmând principiile biblice, şi nu sunteţi atraşi unul de celălalt, este un semn că ceva nu e în ordine.

Ce înseamnă a face curte? (Osea 2:19-23)



Curtarea are ca prim obiectiv clădirea unei relaţii de prietenie cu persoana de care eşti interesat, progresează mult mai încet, prinde rădăcini tot mai adânci şi tot mai puternice şi elimină alte persoane potenţial periculoase, toxice sau nepotrivite pentru tine. Ea priveşte la caracter şi nu doar la aparenţe; caută o legătură reală, fără măşti, fără jocuri. Curtarea diferă de întâlnire întrucât caută o apropiere mai întâi prin prietenie, în timp ce întâlnirea vizează o întrecere, o competiţie. Curtarea este o explorare deschisă şi onestă a vieţii, a personalităţii, a greşelilor, a dorinţelor, a idealurilor şi a familiilor celor doi, care se dezvoltă şi creşte îndreptându-se spre logodnă şi apoi spre căsătorie. Curtarea presupune căutarea unui partener în vederea căsătoriei; prin urmare, curtezi pentru a vedea dacă persoana respectivă este cea potrivită pentru tine şi pentru a vedea dacă este vreun motiv pentru care n-ar trebui să te căsătoreşti. Logodna nu este doar un timp în care se planifică nunta; este un timp în care vezi dacă sunteţi cu adevărat compatibili. Dacă nu sunteţi, atunci rupe-o înainte de a fi prea târziu! Să nu-ţi fie teamă s-o rupi, chiar în ultimele zile ale ei! Altfel, vei duce o viaţă nefericită, în cel mai rău caz, iar în cel mai bun caz, vei depune mult efort şi multă răbdare pentru a o face să funcţioneze. Iată de ce trebuie urmat modelul curtării.

În timpul curtării, pantalonii şi bluzele rămân la locul lor! Trasezi linii şi bariere asupra cărora amândoi cădeţi de acord, „zone care nu trebuie atinse”, şi eu personal cred că nici măcar sărutul nu ar fi indicat înainte de logodnă. Relaţiile sexuale au loc abia după căsătorie. Mai mult de-atât, n-ar trebui să existe „descifrări” prea extinse înainte de logodnă, sau, chiar mai bine, înainte de angajamentul căsătoriei.

Curtarea caută intimitatea adevărată şi clădirea unei relaţii solide, pe viaţă, pe când întâlnirea rămâne la nivel de distracţie şi ascunde cel mai important proces, acela de cunoaştere a persoanei în mod real. Ai putea compara întâlnirea cu mersul la un bufet ieftin în care găseşti hrană searbădă, învechită, nepotrivită nici pentru o pisică rătăcită. Nu faci decât să „alegi ici şi colo”, în încercarea de a-ţi satisface foamea, dar nu cauţi niciodată cu adevărat un meniu real (joc de cuvinte intenţionat). Curtarea este un restaurant de înaltă clasă, în care te delectezi, cauţi ce este mai bun şi savurezi mâncarea. Curtarea ia lucrurile încetul cu încetul, evită jocuri şi atitudini care sfârşesc cu inimi zdrobite şi răni.

Ca persoană necăsătorită, în Cristos, trebuie să ai pace. Nu te poţi aştepta ca cineva să umple golul sau dorul din inima ta, datorate stării precare de sănătate a emoţiilor şi dorinţelor tale. Scopul găsirii unui partener nu este acela de a umple golul singurătăţii tale, sau de a umple ceea ce lipseşte. Dacă acesta este motivul tău, atunci cauţi o persoană căreia îi este imposibil să facă acest lucru, întrucât doar Cristos îl poate face. Nu te poţi aştepta ca cel mai bun prieten să dea sens vieţii tale. Dacă faci aşa, atunci te arunci într-un bazin de apă mică, în co-dependenţă şi luptă. Doar Cristos oferă o viaţă plină de semnificaţie şi integritate. Nu te poţi aştepta ca perechea ta să facă acest lucru, pentru că acesta este rolul Mântuitorului. De aceea, trebuie să cauţi o relaţie cu legământ pe viaţă. Relaţiile autentice sunt clădite pe intimitate, sunt bazate pe încredere, comunicare, beneficiu reciproc şi altele asemenea. Întâlnirea nu va clădi o relaţie de durată, pentru că intimitatea adevărată nu va fi clădită, ci mai degrabă înlocuită cu sex ieftin şi dorinţe personale. O legătură-legământ nu caută cale de ieşire, nici nu renunţă uşor, ci rămâne fidelă scopului pe care-l are – de a face ca totul să meargă, aşa cum a făcut şi Dumnezeu cu noi!

Atunci când deveniţi mai întâi prieteni, nu e nevoie să consumi foarte mult timp şi energie în vederea dezvoltării prieteniei cu persoana cu care ieşi. Acest lucru va elimina jocurile şi ascunzişurile spre care tindem să înclinăm. Dacă treci peste stadiul de prietenie, atunci clădirea relaţiei va fi mult mai dificilă şi cu mult mai complicată.

Obiecţiile obişnuite aduse curtării



Când mă adresez persoanelor necăsătorite, primesc adesea aceste obiecţii vizavi de curtare: „Nu-i nimic greşit în a merge la întâlnire; face parte din cultura noastră.” sau „Dacă nu merg la întâlnire, de unde să ştiu cum să abordez o persoană de sex opus?” şi „A merge la întâlnire este singurul mod de a cunoaşte bărbaţi şi femei.” Şi, în cele din urmă, „Poate o fi având curtarea succes acum 100 de ani, dar în societatea modernă n-am şansa de-a-mi întâlni viitorul partener decât mergând la întâlniri.”

Prima obiecţie se foloseşte de presupoziţia că nu vom putea cunoaşte alte persoane sau nu ne vom putea relaţiona la alţii, decât mergând la întâlnire. Acest lucru nu este adevărat, pentru că repetăm mereu şi mereu aceleaşi lucruri. Oamenii învaţă rareori ceva din joaca de-a întâlnirea, pentru că sunt prea ocupaţi cu purtarea măştii şi cu jocul de scenă. Când suntem ocupaţi cu ascunderea adevăratei noastre firi, încercând să-l facem pe celălalt să ne placă, nu facem decât să ne conformăm – şi nu învăţăm nimic. În timp ce suntem atât de ocupaţi cu modelarea personalităţii noastre după personalitatea celuilalt, sfârşim prin a nu schimba nimic în noi. În plus, ne distrăm – deci nu ne interesează învăţarea. De obicei, acesta este ultimul lucru care se ia în calcul. Stai de vorbă cu cei care au avut multe relaţii şi vezi dacă s-a schimbat ceva în comportamentul lor! Vei observa că nu s-a schimbat nimic. Mai mult, dacă aceasta ar fi fost adevărat, am fi văzut rata divorţului scăzând drastic în ultimii cincizeci de ani, pentru că-n aceşti ani a devenit mersul la întâlnire tot mai popular. Situaţia reală este însă contrară acesteia. Am fi văzut şi căsătoriile devenind tot mai solide şi mai sănătoase, dar, este, de fapt, exact pe dos. Am fi văzut scăzând şi rata violurilor, dar, în realitate, ea a crescut exponenţial comparativ cu creşterea populaţiei. Dovada empirică şi experienţa personală vor arăta în mod clar că, mergând la întâlnire, nu învăţăm despre sexul opus. Învăţăm aceasta mai întâi prin prietenie, prin ascultarea, înţelegerea şi descoperirea celuilalt.

Ok, m-aţi prins acum, vă gândiţi voi. Cum putem să ne întâlnim partenerul fără a merge la întâlnire? Să fim serioşi! Chiar crezi că vei întâlni o persoană de bună calitate într-un bar, într-un club de noapte sau la o discotecă? Poate, dacă eşti chiar norocos, dar după mai bine de 20 de ani de consiliere, n-am văzut nici o căsătorie reuşită sau sănătoasă, care să fi început în asemenea circumstanţe. Nu vreau să pozez drept atotştiutor, pentru că în tinereţe şi mie mi-a plăcut să dansez, mi-au plăcut cluburile de noapte, dar n-am luat niciodată în calcul posibilitatea găsirii soţiei mele acolo; n-ar trebui să o faci nici tu. Tu trebuie să hotărăşti care este cel mai bun mediu şi cea mai bună situaţie în care poţi să iei o decizie cu privire la o anumită persoană, dacă are sau nu calităţile pe care le doreşti la viitorul tău partener de viaţă. Dacă vei cugeta la aceste lucruri, vei scoate cluburile din calcul.

Cum poţi să întâlneşti pe cineva? Bisericile, implicarea în diverse lucrări, recomandările din partea vreunei familii, şcoala, orele de muncă civică, grupurile de studiu, cluburile (cele bazate pe şcoală, comunitate, hobby), prietenii, prietenii prietenilor etc. – toate acestea sunt locuri excelente. Caută acele locuri unde nu există implicare emoţională şi nu te duce în niciun loc unde eşti forţat să nu fii tu însuţi! Aşa, poţi fi cel care eşti cu adevărat. Şi caută să cunoşti persoana mai întâi ca şi prieten! În acest fel vă puteţi cunoaşte adevărata personalitate a fiecăruia, vă puteţi cunoaşte felul de-a vă purta, ce vă place şi ce nu vă place. Atunci îţi vei putea da seama cum acţionează persoana respectivă într-o mulţime de împrejurări, şi la fel şi ea. Veţi vedea dacă vă potriviţi şi dacă aveţi lucruri în comun. Dacă faci acest lucru înainte de a începe o relaţie, vei fi cu mult înaintea celor care practică mersul la întâlnire şi-ţi va fi cu mult mai bine.

Deci, este întâlnirea un lucru bun deoarece cultura noastră este aşa cum este? Ia în considerare şi faptul că tot cultura noastră e cea care spune că e în ordine dacă întreţii relaţii sexuale cu mai mulţi parteneri şi dacă trăiţi împreună de la început. Prin urmare, ai de gând să urmezi o cultură coruptă sau adevărul lui Dumnezeu? Biblia face referire clară la modul în care să ne dezvoltăm relaţiile. Când umblăm împotriva adevărului lui Dumnezeu, ne provocăm singuri căderea, frângerea, durerea, suferinţa inutilă şi tulburarea.

Cum se curtează? Paşi de urmat în curtare. Lista curtării:



Pasul I: Găsirea celuilalt şi cunoaşterea lui



Anii dinaintea căsătoriei nu sunt ani pierduţi. Bucură-te de ei! Foloseşte-i pentru a lucra la caracterul tău, la legăturile tale, la creşterea ta în Domnul şi ca timp de pregătire pentru căsătorie. Dacă simţi că nu vrei sau nu ai nevoie să te căsătoreşti, atunci nu o fă. E posibil să ai darul celibatului. Biblia ne cheamă să fim consacraţi şi sfinţi înaintea Domnului. Aceasta înseamnă a te gândi la scopul şi la voia Lui, înseamnă a-L căuta mai întâi pe Cristos şi împărăţia Lui şi nu interesul tău. Trebuie să-ţi afli darurile spirituale şi chemarea. Trebuie să ajungi mulţumit, în starea în care eşti, înainte de a căuta pe cineva. Cum poţi să vezi clar locul în biserică şi în lume al viitorului partener de viaţă, dacă tu nu-l ştii pe-al tău?

– Caută un potenţial partener privind la calităţi.

– Caută să fiţi mai întâi prieteni. Clădeşte o relaţie de prietenie – aceasta este prioritar – şi ea va pune temelia întregii relaţii. În acest fel, veţi ajunge să vă cunoaşteţi unul pe altul într-un mod mai profund şi mai real.

– Trebuie să fie un creştin consacrat, nu doar mântuit; trebuie să împărtăşească aceeaşi teologie şi aceleaşi aspiraţii către creşterea spirituală ca tine. (2 Cor. 6:14)

– Amândoi aveţi nevoie să creşteţi în Domnul, să vă bucuraţi mergând la biserică, să vă bucuraţi în slujirea voastră faţă de Dumnezeu şi faţă de alţii şi să fiţi membri fideli ai unei biserici.

– Nu poţi intra într-o relaţie sau în căsătorie cu speranţa că nevoile tale şi ale celuilalt vor fi împlinite.

– Fiţi gata să vă spuneţi unul altuia greşelile şi să lucraţi la îndreptarea lor înaintea lui Dumnezeu, sau, dacă este necesar, apelând la ajutorul unui pastor sau al unui consilier.

– Nu te grăbi şi nu fi prea înflăcărat. Lasă ca legătura să se formeze încet, în decurs de luni de zile, de ani (cel puţin doi).

– Fii întotdeauna autentic şi permite caracterului şi roadelor Duhului Sfânt să se manifeste prin tine, fiind astfel plin de respect şi curtoazie faţă de partenerul tău. Dacă în mod natural nu eşti curtenitor sau respectuos, atunci nu te preface, ci, mai degrabă, lasă-L pe Domnul să Se ocupe de tine înainte de a te aventura în legătura cu alţii.

– Nu intra într-o relaţie pe termen lung de prea tânăr! Trebuie să înveţi mai întâi despre Dumnezeu şi despre tine. Capătă experienţă în clădirea altor legături, cu alţi oameni, înainte de a căuta căsătoria.

– Cunoaşte-ţi punctele slabe, trecutul şi potenţialele răni şi tratează-le! Dacă unul dintre voi suferă încă de pe urma unor traume din copilărie sau ca adult, va fi deficitar în clădirea unei relaţii. Mai întâi, recapătă-ţi sănătatea emoţională!

– Nu căuta o relaţie doar pentru a-ţi mulţumi familia, prietenii sau pe altcineva.

– Fii plin de entuziasm în ceea ce priveşte cunoaşterea celuilalt şi nu fi superficial! Pune întrebări pătrunzătoare şi nu aştepta răspunsuri nerealiste!

– Nu încerca să curtezi mai mult de o persoană în acelaşi timp! Mai mult, lasă să mai treacă timp până la următoarea relaţie. Să nu crezi că trebuie să fii angajat într-o relaţie pentru a fi împlinit.

– Potenţialul partener nu trebuie să fie perfect, pentru că nimeni nu este perfect, dar amândoi trebuie să doriţi să creşteţi şi să vă maturizaţi.

– Trebuie să înveţi cum să rezolvi conflictele şi diferenţele fără mânie.

– Asigură-te că amândoi ştiţi cum să trataţi problema banilor. Formează-ţi o concepţie biblică referitor la organizarea bugetului şi rezolvarea datoriilor. Cele mai multe conflicte în căsătorie se nasc din cauza finanţelor.

– Nu te aştepta ca viitorul partener de viaţă să-ţi împlinească nevoile, de orice natură, în locul lui Dumnezeu. Aminteşte-ţi de angajamentul şi legământul pe care le-ai făcut cu Dumnezeu – şi anume că, din moment ce eşti creştin, eşti sfânt şi pus deoparte pentru un scop mai înalt. Rămâi neîntinat din punct de vedere sexual până la căsătorie. Dacă ţi-ai încredinţat inima lui Dumnezeu, atunci ea Îi va fi consacrată (Gal. 2:20-21).

– Cunoaşte felul de a fi al persoanei de care eşti interesat, observându-i inteligenţa, personalitatea, idealurile, maturitatea spirituală, caracterul, viziunea politică, modul de a privi copiii – cum trebuie crescuţi, chimia de la bază (cum vă potriviţi şi vă relaţionaţi), chiar şi aparenţele – fii realist!

– Nu căuta o persoană care să-ţi fie exact opusul. La început este posibil să te atragă, dar în curând te va respinge.

– Dezvoltă un punct de vedere sănătos cu privire la dragostea şi intimitatea despre care vorbeşte Biblia.

– Înţelege că „joaca de-a întâlnirea” este un joc periculos – te va jefui atât pe tine, cât şi pe viitorul tău partener de viaţă şi pe Dumnezeu. Fie că eşti prădătorul, fie că eşti prada, vei fi rănit şi te vei micşora în urma întregului tablou al întâlnirii.

– Înainte de a te logodi, ar trebui să ţii ascunsă în inimă o parte din emoţiile şi sentimentele cele mai expresive.

– Ascultă de familia ta şi de mentorii maturi în care ai încredere.

– Dumnezeu ne cheamă la curăţie, aşa că rămâi pur/pură! (1 Tesaloniceni 3:11-13; 4:1-8)

Pasul II: Perioada logodnei



Păstrează-ţi emoţiile cele mai intime pentru această perioadă. Bucură-te de logodna ta. Aceasta este perioada în care descoperi cât de bine lucraţi împreună, în care soluţionaţi probleme şi plănuiţi un eveniment major. Dacă este doar un timp de stres şi haos, atunci trebuie să vă opriţi şi să vă întoarceţi la pasul 1. Lucrurile NU vor merge mai bine când veţi fi căsătoriţi! Aceasta este perioada când problemele ascunse, ce ţin de personalitate, ori probleme induse de stres ies la suprafaţă; dacă nu le puteţi depăşi împreună, cu siguranţă nu veţi putea face acest lucru nici în căsătorie. De aceea, este nevoie de voinţă pentru a lucra cu şi mai multă râvnă la clădirea legăturii voastre. Înscrieţi-vă la un curs bun de consiliere maritală, luaţi parte la o conferinţă pe această temă, sau retrageţi-vă. Cei mai mulţi oameni cred că, odată ce eşti logodit şi ai intrat în presiunile şi cheltuielile familiale şi sociale,trebuie să te căsătoreşti – GREŞIT! Această perioadă nu este o garanţie că cei doi se vor căsători – este un timp în care ei trebuie să se asigure că sunt potriviţi unul pentru altul. Dacă vă forţaţi unul pe altul sau îngăduiţi altora să facă presiuni asupra voastră, e posibil să sfârşiţi într-o relaţie greşită. Este cu mult mai bine să rămâi cu o inimă frântă după ruperea logodnei decât o viaţă întreagă într-o căsnicie nereuşită. Reţineţi acest lucru! Dumnezeu deţine controlul! El are un plan. Fii pe aceeaşi undă cu planul Lui, nu cu al tău!

Pasul III: O căsnicie foarte fericită (Cânt. 3:4)



– Dacă vreunul dintre voi nu este de acord cu cele ce am vorbit până acum, veţi ajunge într-o relaţie extrem de tensionată şi şansele de succes sunt o rată de divorţ de 50%. Din căsătoriile rămase, cele mai multe sunt mizerabile. Prin urmare, cugetă la cât este de important să te aduni înainte să spui „Da!”

– Fă un legământ prin care alegi să umbli prin credinţă în Cristos, în supunere faţă de Domnul: „Aleg să fiu umplut de Duhul Sfânt. Dacă fac această alegere, aleg şi să-mi iubesc şi să-mi cinstesc tovarăşul de viaţă.” (Galateni 5:22-26)

Problemele ce ţin de curtare:

Acest model este de departe cel mai bun pentru aflarea iubirii de-o viaţă, pentru că este ceea ce ne învaţă Biblia. Dar acest lucru nu înseamnă că nu vom mai întâmpina probleme, pentru că trăim într-o lume căzută şi păcătoasă, într-o biserică imperfectă şi într-o comunitate de creştini care nu urmăreşte întotdeauna voia lui Dumnezeu şi principiile Lui. Dar, experienţele mele cu privire la mersul la întâlnire, la ieşirea cu prietenul/prietena, la cluburi, la logodna care are loc doar pentru a se rupe m-au lăsat uluit şi confuz. Am mers pe drumul cu care se mândrea societatea şi n-am ajuns nicăieri. Astfel că, pe când eram la seminar, am studiat cu atenţie aceste două lucruri – întâlnirea şi curtarea – şi am văzut potenţialul curtării. Am învăţat apoi pe mulţi ceea ce eu însumi învăţasem, adresându-mă grupurilor de tineri necăsătoriţi, la sfârşitul anilor ’80, şi am şi practicat aceste lucruri. În plus, după ce m-am adunat şi am urmat calea curtării /principiile biblice pe care vi le-am împărtăşit şi vouă, Dumnezeu a adus în viaţa mea „marea dragoste” şi ne-am căsătorit în 1995. Dacă m-aş fi căsătorit cu o altă femeie, dintre cele pe care le-am vânat, cunoscându-le aşa cum le cunosc astăzi, aş fi ajuns extrem de nefericit. Principiile şi planul lui Dumnezeu au fost mult mai bune decât ale mele. Aşa că, încredeţi-vă în El şi în căile Lui!

Care sunt potenţialele problemele?



Cele dintâi ar putea veni de la părinţii tăi!Părinţii buni sunt capabili să intuiască problemele şi necazul în care te-ai putea băga. De aceea, în modelul de tip curtare, ei sunt cei dintâi participanţi la căutarea şi alegerea partenerului tău. Când te împotriveşti ţipând „nu, nu, nu!”, gândeşte-te la ce faci. Cine te iubeşte şi cine te cunoaşte cel mai bine? Datorită îndoielilor care ar veni din partea societăţii, datorită faptului că sunt ocupaţi, datorită faptului că Isus Cristos nu este urmat ca şi Domn, sau pur şi simplu ca şi creştini, cei mai mulţi creştini necăsătoriţi au dat deoparte acest rol vital pe care îl au părinţii. Dacă părinţii se înşală sau refuză să privească lucrurile în lumina principiilor biblice, trebuie să fii de două ori mai atent şi să discerni lucrurile. Caută un mentor, un lider al bisericii sau un pastor care este matur spiritual, care să te ajute să dai înapoi şi să te ferească de „petiţionari necalificaţi”. De asemenea, chiar dacă părinţii nu sunt creştini, ei te cunosc totuşi şi au uneori discernământ în ceea ce te priveşte. Chiar dacă părinţii tăi nu vor să te căsătoreşti cu acea persoană şi tu crezi că ei nu sunt suficient de maturi să discearnă lucrurile, sau nu sunt creştini, totuşi ascultă-i şi ia aminte la sfatul lor! Ei au încă autoritate spirituală asupra ta şi, în cele mai multe cazuri, urmăresc ce este mai bine pentru copilul lor. Vorbesc din experienţă când vă spun că am întâlnit foarte rar părinţi care să greşească. Chiar dacă nu sunt părinţi ideali, singura ta preocupare să fie aceea de a fi extrem de atent şi de a discerne.