Un tată și-a pedepsit fiica în vârstă de trei ani pentru că a irosit o bucată de hârtie pentru împachetat cadouri. Oamenii erau săraci, așa că orice bun din casă trebuia să fie întrebuințat cu folos, nicidecum pentru joaca unei fetițe de trei ani. Fetița însă s-a gândit să-și surprindă tatăl de ziua lui.
Într-o zi, a luat o cutie, a împachetat-o frumos în hârtie pentru împachetat cadouri și i-a dăruit-o tatălui ei, de ziua de naștere a acestuia. Părintele s-a înfuriat și a început să strige nervos la fiica sa: ” Nu știi că nu avem voie să irosim hârtie?” Fetița își lăsă capul în jos și printre lacrimi îi spuse: ” Cadoul este pentru tine, tati, de ziua ta”. Bărbatul se simți rușinat de reacția lui, mai ales că fetița fusese singura ce își aduse aminte să îi aducă o urare caldă de ziua sa.
Așadar, omul deschise cutia, însă descoperi cu uimire că aceasta era goală. O nouă dezamăgire îl cuprinse: ” Nu știi că atunci când dăruiești cuiva o cutie de cadouri, trebuie să pui ceva în ea?” o întrebă pe fetiță. Micuța își ridică privirea și privi la tatăl ei cu ochii plini de lacrimi. ” Dar nu este goală, tată. Este plină cu sărutări. Am pus în cutie multe sărutări pentru tine.” Tatălui nu îi venea să creadă ce aude. Vorbele fetiței îl lăsară fără grai. O luă pe fetiță în brațe și îi ceru iertare.
Omul a hotărât să păstreze cutia lângă patul în care dormea și de fiecare dată când se simțea deznădăjduit, lua un sărut imaginar din cutia dăruită de către fetiță cu atâta dragoste.
De ce vrem mereu să primim dovezi palpabile de iubire, când dragostea cea adevărată nu se poate măsura? Ea se poate doar simti.