BBCode: [url=/articol/id/636-aveam-un-dumnezeu]"Aveam un ....DUMNEZEU"[/url]
Era searã. Eram singurã într-o camerã goalã. Dar, pe cât era de goalã camera, pe-atât era de plinã de gânduri care pãreau sã mã înghesuie într-un colþ. Mi-am aruncat obrajii în pernã ºi am început sã plâng ca un copil care ºi-a pierdut jucãria. Dar nu jucãriile mi le pierdusem. Îmi pierdusem încrederea în Dumnezeu, îmi pierdusem orice speranþa cã totul va fi bine, nu-L mai simþeam pe Dumnezeu aproape, iar rãceala singurãtãþii îmi fãcea sufletul sã tremure din toate încheieturile. Singurele frânturi de cuvinte pe care le-am mai putut rosti rãspicat au fost: „De ce, Doamne?”. Nu-L mai înþelegeam pe Dumnezeu. Nu puteam sã înþeleg de ce îngãduise în viaþa mea atâtea probleme care atârnau prea greu pe umerii inimii mele. L-am acuzat de „NEPÃSARE”. Da, am crezut cã Dumnezeu.
meniu prim Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar fața Domnului este împotriva celor ce fac răul. ( 1 Petru 3:12 )