Ploua in gand...in suflet ploua. Sperante inecate intr-o viata in care orice se poate...orice se face.. Fie de bine, fie de rau...fiecare dintre noi din nastere dobandim un rol ...principal in filmul mut..al vietii in care toti platim tribut..pentru a platii ce altii au gresit la inceput. Si iar ploua...si tot ce era odata impermeabil ajunge inundat de lacrimi varsate de cel care odata era de impenetrat...puterea sa spalat si totul sa inecat...vise, sperante...uitate..aruncate intr-un colt din gand langa doruri multe...asezate. Dor de frate..dor de tata...dor de zile de altadata.... Si...ploua...
meniu prim Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă. ( Psalmii 28:1 )