Pe tarumul vieti m-am oprit sa ma indrum... sa ma intreb: unde este destinatia mea? Eram nedumerita si totodata inspaimantata. Sub cerul plin de stele si-o luna clara imi sunt intinse treptele vietii. M-am nascut intr-o lume inreala. Viata imi e legata de un Stapan... imi pot da seama ca tot ce ma inconjoara nu-mi apartine, nimic nu ma leaga si nu ma atrage... Sunt grele de urcat aceste trepte intinse in fata mea, de aici pana la capat mai e mult. Uneori ma trezesc tarandu-ma; incerc sa urc tot mai sus. Vreau sa ma indepartez de taramul unde am fost doar un biet calator. Pt asta m-am nascut si traiesc sa ajung acolo...la capatul treptelor. Acolo e o carte mare nedeschisa. Acolo sta scris dreptul de mostenitor...