Biblia DCC 1 Imparati capitolul 22

31. Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.”

32. Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un ţipăt.

33. Căpeteniile carelor văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.

34. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.”

35. Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor, şi seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului.

36. La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui,

37. căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria, şi împăratul a fost îngropat la Samaria.

38. Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după cuvântul pe care-l spusese Domnul.

39. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

40. Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.