Biblia DCC Iov capitolul 11
Cuvântarea lui Ţofar.
1. Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2. „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că are dreptate?
3. Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4. Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.” –
5. Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă
6. şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.
7. Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
8. Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9. Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.
10. Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
meniu primRăbdarea: O formă mai mică de disperare deghizată în forma unei virtuţi. (Ambrose Bierce)