Biblia DCC Iov capitolul 14

11. Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,

12. aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

13. Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!

14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15. Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

16. Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

17. călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

18. Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,

19. cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

20. Îl urmăreşti întruna, şi se duce; îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.

«Capitolul 13 capitolul 14 din 42 Capitolul 15»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |