Biblia DCC Iov capitolul 17

11. Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…

12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!

13. Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;

14. când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”

15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16. Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”

«Capitolul 16 capitolul 17 din 42 Capitolul 18»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |