1. Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:

2. „Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.

3. Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.

4. Nu ştii tu că, demult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,

5. biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

6. Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori,

7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”

8. Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.

10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

«Capitolul 19 capitolul 20 din 42 Capitolul 21»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |