Biblia DCC Iov capitolul 20
A doua cuvântarea a lui Ţofar.
1. Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2. „Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.
3. Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.
4. Nu ştii tu că, demult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,
5. biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
trimiteri 1 6. Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori,
trimiteri 1 7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”
trimiteri 1 8. Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
trimiteri 2 9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.
trimiteri 4 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
trimiteri 1 meniu primToți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit, și poate să-și țină în frâu tot trupul. ( Iacov 3:2 )