Biblia DCC Iov capitolul 41
11. Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
12. Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13. Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14. Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!
15. Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
16. se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
17. Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi.
18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.
19. Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
meniu primEl este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.