1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

2. Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3. aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.

4. Mă culc şi zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?” Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

5. Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

6. Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8. Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor!

10. Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

«Capitolul 6 capitolul 7 din 42 Capitolul 8»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |