Biblia DCC Iov capitolul 7
Iov deznădăjduit.
1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
trimiteri 2 2. Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
3. aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
trimiteri 1 4. Mă culc şi zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?” Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
trimiteri 2 5. Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
trimiteri 1 6. Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
trimiteri 10 7. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
trimiteri 2 8. Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
trimiteri 1 9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor!
trimiteri 1 10. Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
trimiteri 3 meniu prim”Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.”