Biblia DCC Psalmii capitolul 10

1. Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

2. Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
Ps 7.16
Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe ţeasta capului lui. ;Ps 9.15-16
Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns. ;Prov 5.22
Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. ;

3. Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
Ps 94.4
Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc. ;Prov 28.4
Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. – ;Rom 1.32
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. ;

4. Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.
Ps 14.2
Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. ;Ps 14.1
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. ;Ps 53.1
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele. ;

5. Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
Prov 24.7
Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. – ;Isa 26.11
Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc! Dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi. ;Ps 12.5
„Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem, acum”, zice Domnul, „Mă scol şi aduc mântuire celor obijduiţi.” ;

6. El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”
Ps 30.6
Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!” ;Ecl 8.11
Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. ;Isa 56.12
„Veniţi – zic ei – am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!” – ;Apoc 18.7
Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!” ;

7. Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
Rom 3.14
gura le este plină de blestem şi de amărăciune; ;Iov 20.12
Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă, ;Ps 12.2
Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută. ;

8. Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
Hab 3.14
Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş. ;Ps 17.11
Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc, ca să mă trântească la pământ. ;

9. Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui:
Ps 17.12
Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui. ;Mic 7.2
S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său. ;

10. se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!

Înainte»