Biblia DCC Psalmii capitolul 139

Către mai marele cântăreţilor.

1. Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
Ps 17.3
Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc. ;Ier 12.3
Totuşi, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi care trebuie tăiate şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului! ;

2. ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.
2Imp 19.27
Dar ştiu când stai jos, când ieşi şi când intri şi când eşti furios împotriva Mea. ;Mat 9.4
Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? ;Ioan 2.24-25
Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. ;

3. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
Iov 31.4
N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? ;

4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Evr 4.13
Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. ;

5. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.

6. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
Iov 42.3
„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – ;Ps 40.5
Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc. ;Ps 131.1
Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine. ;

7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?
Ier 23.24
Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? – zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pământul? – zice Domnul. ;Iona 1.3
Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului. ;

8. Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
Amos 9.2-4
De ar pătrunde chiar până în Locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi coborî. ;Iov 26.6
înaintea Lui Locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are acoperiş. ;Prov 15.11
Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! – ;

9. dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10. şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

Înainte»