1. Doamne, eu Te chem: vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!
Ps 70.5
Eu sunt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi! ;

2. Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
Apoc 8.3
Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie. ;Apoc 5.8
Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. ;Apoc 8.3-4
Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie. ;Ps 134.2
Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul Locaş şi binecuvântaţi pe Domnul! ;1Tim 2.8
Vreau, dar, ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli. ;Ex 29.39
Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celălalt miel seara. ;

3. Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!

4. Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate, împreună cu oamenii care fac răul, şi să nu mănânc din ospeţele lor!
Prov 23.6
Nu mânca pâinea celui pizmaş şi nu pofti mâncărurile lui alese, ;

5. Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
Prov 9.8
Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! ;Prov 19.25
Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. – ;Prov 25.12
Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. – ;Gal 6.1
Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. ;

6. Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.

7. Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
2Cor 1.9
Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii. ;

8. De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
2Cron 20.12
O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” ;Ps 25.15
Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ. ;Ps 123.1-2
La Tine îmi ridic ochii, la Tine care locuieşti în ceruri. ;

9. Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei şi de piedicile celor ce fac răul!
Ps 119.110
Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale. ;Ps 140.5
Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului şi îmi întind capcane. – (Oprire) ;Ps 142.3
Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. ;

10. Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!
Ps 35.8
să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară! ;

«Capitolul 140 capitolul 141 din 150 Capitolul 142»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |