1. „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

3. Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

9. A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.

10. Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

«Capitolul 17 capitolul 18 din 150 Capitolul 19»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |