1. „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Ps 144.1
Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie, ;

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Evr 2.13
Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” ;

3. Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Ps 76.4
Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor. ;

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;
Ps 116.3
Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii. ;

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
Fapt 4.31
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. ;

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

9. A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
Ps 144.5
Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii, ca să fumege! ;

10. Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
Ps 99.1
Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină. ;Ps 104.3
Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului. ;

«Capitolul 17 capitolul 18 din 150 Capitolul 19»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |