Biblia DCC Psalmii capitolul 25
Un psalm al lui David.
1. La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
Ps 86.4Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. ;
Ps 143.8Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul. ;
PlSă ne înălţăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: ;
2. În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
Ps 22.5Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine. ;
Ps 31.1Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta! ;
Ps 34.8Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! ;
Isa 28.16de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. ;
Isa 49.23Te vor hrăni împăraţi, şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul şi că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.” – ;
Rom 10.11după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” ;
Ps 13.4ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!” Şi să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin. ;
3. Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
4. Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale.
Ex 33.13Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!” ;
Ps 5.8Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei. ;
Ps 27.11Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. ;
Ps 86.11Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ;
Ps 119Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! ;
Ps 143.8-10Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul. ;
5. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
6. Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sunt veşnice.
Ps 103.17Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, ;
Ps 106.1Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! ;
Ps 107.1„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” ;
Isa 63.15Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfântă şi slăvită: unde este râvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine! ;
Ier 33.11strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, glasul celor ce zic: „Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”, glasul celor ce aduc jertfe de mulţumire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinşii de război ai ţării şi îi voi aşeza iarăşi ca odinioară, zice Domnul.” ;
7. Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
Iov 13.26Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe? ;
Iov 20.11Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână. ;
Ier 3.25Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.” ;
Ps 51.1Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! ;
8. Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
9. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
10. Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
meniu primEl este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.