Biblia DCC Psalmii capitolul 39
Către mai marele cântăreţilor:
1. Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.”
trimiteri 5 2. Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
trimiteri 1 3. Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
trimiteri 1 4. „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”
trimiteri 2 5. Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. (Oprire)
trimiteri 4 6. Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
trimiteri 7 7. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
trimiteri 1 8. Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
trimiteri 2 9. Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
trimiteri 5 10. Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
trimiteri 2 meniu primNu toate florile frumoase au şi miros plăcut, când ai de unde să culegi, alege numai acele care posedă şi una şi alta! (Goethe)