1. Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

2. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!

3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
Iov 21.7
Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere? ;Ps 37.1
Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; ;Ier 12.1
Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace? ;

4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

5. N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
Iov 21.9
În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. ;

6. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
Ps 109.18
Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase! ;

7. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
Iov 15.27
Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză ;Ps 17.10
Ei îşi închid inima, au cuvinte semeţe în gură. ;Ps 119.70
Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta. ;Ier 5.28
Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi. ;

8. Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
Ps 53.1
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele. ;Osea 7.16
Se întorc, dar nu la Cel Preaînalt; sunt ca un arc înşelător. Mai marii lor vor cădea ucişi de sabie, din pricina vorbirii lor îndrăzneţe care-i va face de râs în ţara Egiptului. ;2Pet 2.18
Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. ;

9. îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
Apoc 13.6
Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. ;

10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
Ps 75.8
În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund! ;

«Capitolul 72 capitolul 73 din 150 Capitolul 74»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |