Biblia DCC Eclesiastul capitolul 4
1. M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, şi n-are cine să-i mângâie!
trimiteri 2 2. Şi am găsit că morţii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă.
trimiteri 1 3. Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.
trimiteri 2 4. Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
5. Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.
trimiteri 2 6. Mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.
trimiteri 2 7. Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare:
8. un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
trimiteri 3 9. Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.
10. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.
meniu primUnii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi întreabă: „De ce?” Eu visez lucruri care nu există şi întreb: „De ce nu?” (Robert Francis Kennedy)