Biblia DCC Eclesiastul capitolul 4

1. M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, şi n-are cine să-i mângâie!
Ecl 3.16 ;Ecl 5.8 ;

2. Şi am găsit că morţii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă.
Iov 3.17 ;

3. Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.
Iov 3.11-21 ;Ecl 6.3 ;

4. Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

5. Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.
Prov 6.10 ;Prov 24.33 ;

6. Mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.
Prov 15.16-17 ;Prov 16.8 ;

7. Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare:

8. un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
Prov 27.20 ;1Ioan 2.16 ;Ps 39.6 ;

9. Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

10. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.

Înainte»