Biblia DCC Zaharia capitolul 11
1. Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănânce focul cedrii!
Zah 10.10Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul. ;
2. Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici sunt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
Isa 32.19Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină, şi cetatea, plecată adânc. ;
3. Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.
4. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul meu: „Paşte oile de tăiat!
Zah 11.7Atunci m-am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare”, iar pe celălalt l-am numit „Legământ”. Şi am păscut oile. ;
5. Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă.
Ier 2.3Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi, şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.” ;
Ier 50.7Toţi cei ce-i găseau îi mâncau, şi vrăjmaşii lor ziceau: „Noi nu suntem vinovaţi fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinţilor lor.” – ;
Deut 29.19Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” ;
Osea 12.8Şi Efraim zice: „Cu adevărat, m-am îmbogăţit, am făcut avere; şi în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nicio nelegiuire care să fie un păcat.” ;
6. Căci nu mai am milă de locuitorii ţării – zice Domnul – ci, iată, dau pe oameni, pe unii în mâinile altora şi în mâinile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n-o voi izbăvi din mâinile lor.”
7. Atunci m-am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare”, iar pe celălalt l-am numit „Legământ”. Şi am păscut oile.
Zah 11.5Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă. ;
Tef 3.12Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. ;
Mat 12.8Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” ;
8. Am nimicit cu desăvârşire pe cei trei păstori într-o lună: sufletul meu nu-i mai răbda şi se scârbise şi sufletul lor de mine.
Osea 5.7Au fost necredincioşi Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiţi o lună nouă cu avuţiile lor. ;
9. Şi am zis: „Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!
Ier 15.2Şi dacă-ţi vor zice: „Unde să ne ducem?”, să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul: „La moarte, cei sortiţi la moarte, la sabie, cei sortiţi sabiei, la foamete, cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!” ;
Ier 43.11El va veni şi va lovi ţara Egiptului: va omorî pe cei sortiţi să moară, va duce în robie pe cei sortiţi robiei şi va ucide cu sabia pe cei sortiţi la sabie! ;
10. Mi-am luat toiagul „Îndurare” şi l-am rupt, ca să rup legământul meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
meniu primConsacrarea nu înseamnă a-I da ceva lui Dumnezeu, ci a nu lua nimic din ceea ce Îi aparţine.