Biblia DCC Luca capitolul 20
21. Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?”
23. Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?
24. Arătaţi-Mi un ban. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei.
25. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere.
27. Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:
28. „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”
29. Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.
30. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
meniu primAjunge sus, cel care ajută pe altul să urce...