Biblia DCC Romani capitolul 2
Nepocăinţa Iudeilor.
1. Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
Rom 1.20 ;
2Sam 12.5-7 ;
Mat 7.1-2 ;
Ioan 8.9 ;
2. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
3. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
5. Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
Deut 32.34 ;
Iac 5.3 ;
7. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8. şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
Iov 24.13 ;
Rom 1.18 ;
2Tes 1.8 ;
9. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
Amos 3.2 ;
Luc 12.47-48 ;
1Pet 4.17 ;
10. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
1Pet 1.7 ;
meniu primConsideraţi întristările voastre ca umbrele binecuvântărilor ce urmează să vină.