Biblia DCC 2 Corinteni capitolul 10
Pavel îşi apără slujba lui.
1. Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe” –
Rom 12.1 ;
2Cor 10.10 ;
2Cor 12.5-9 ;
2. vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
1Cor 4.21 ;
2Cor 13.2-10 ;
3. Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
5. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
1Cor 1.19 ;
1Cor 3.19 ;
8. Şi, chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
2Cor 13.10 ;
2Cor 7.14 ;
2Cor 12.6 ;
9. Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
meniu primMântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta! Fii păstorul și sprijinitorul lor în veci. ( Psalmii 28:9 )