Biblia DCC 2 Corinteni capitolul 10
Pavel îşi apără slujba lui.
1. Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe” –
Rom 12.1 ;
2Cor 10.10 ;
2Cor 12.5-9 ;
2. vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
1Cor 4.21 ;
2Cor 13.2-10 ;
3. Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
5. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
1Cor 1.19 ;
1Cor 3.19 ;
8. Şi, chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
2Cor 13.10 ;
2Cor 7.14 ;
2Cor 12.6 ;
9. Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
meniu primTot așa, și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. ( Iacov 2:17 )