Biblia DCC Iacov capitolul 3

1. Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
Mat 23.8-10
Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. ;Rom 2.20-21
povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; – ;1Pet 5.3
Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei. ;Luc 6.37
Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. ;

2. Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.
1Imp 8.46
Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi Te vei mânia împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată: ;2Cron 6.36
Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi când vei fi mâniat împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată: ;Prov 20.9
Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? – ;Ecl 7.20
Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. ;1Ioan 1.8
Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. ;Ps 34.13
Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare! ;Iac 1.26
Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. ;1Pet 3.10
„Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, ;Mat 12.37
Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” ;

3. De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.
Ps 32.9
Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine. ;

4. Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.

5. Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Prov 12.18
Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. – ;Prov 15.2
Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. – ;Ps 12.3
Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie, ;Ps 73.8-9
Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, ;

6. Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
Prov 16.27
Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. ;Mat 15.11-18.19-20
Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” ;Marc 7.15-23
Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă. ;

7. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,

8. dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
Ps 140.3
Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire) ;

9. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Gen 1.26
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” ;Gen 5.1
Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. ;Gen 9.6
Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. ;

10. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

Înainte»