Cântăre Întregul soare joacă-n stropi de rouă

Întregul soare joacă-n stropi de rouă

Şi Tu în inimi poţi să locuieşti.

E o minune ce e veşnic nouă

Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti.



Cor:

Mi-e gata inima să cânte Ţie,

Al lumilor Poet slăvit!

Poema Ta este o armonie

Şi-n slava lor eşti oglindit.



Pe cer ai scris cu slove arzătoare

Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit.

Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare,

Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.



Fulgerător, lumina se abate

Din cer în cer, găsindu-şi calea sa

Dar planul vecilor de-a drept străbate

Un duh mânat de însăşi Raza Ta.



Se mişcă tot cum nu se poate spune.

Uimit ascult şi cu nesaţ privesc;

Dar lângă Tine îmi găsesc o lume

Ce-mi satisface noul simţ ceresc.



Atâtea legi, nespus de felurite,

Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;

Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite

Şi doar pe noi cu veşnice schimbări.



Te-ai îmbrăcat în omeneasca fire

Şi-ai ispăşit călcările de veci.

M-a biruit Isuse-a Ta iubire!

Acuma poţi cu orice să mă legi.



Cor:

Legată inima de-aşa iubire!

În faţa Ta mă simt prea mic,

Dar pot să cânt dumnezeiasca-Ţi Fire;

Că Tu eşti totul, eu nimic.



În veacurile cele viitoare

Când tot ce-i rău pe veci va fi apus,

În jurul Tău, nemărginite Soare,

Vom fi atraşi din ce în ce mai sus.



Amin