Cântăre Te-ai sfărâmat tu vasule-ncercat

1. Te-ai sfărâmat tu vasule-ncercat

De parcă Tu de mâna Lui

Nicicând n-ai fost lucrat

Dar totu-i minunat că eşti în al Său har

În casa vaselor de preţ, în casa marelui olar.



Cor: /: Noi nu suntem să ştie toţi

Noi nu suntem doar tină

Ci un pământ ce-i frământat

Cu apă şi lumină

Şi-acest pământ ce-i încercat

Aur să devină

/: Nu poate fi :/ lucrat de-o altă mână. :/



2. Olari în lume-s mulţi dar toţi sunt ca şi lutul

Nu seamănă nici unul nu, cu cel ce-i începutul

Dar totu-i minunat că eşti în al Său har

În casa vaselor de preţ, în casa marelui olar.



3. Olarule de sus Tu m-ai purtat în mână

De-atunci rămasu-mi-a în piept căldura Ta cea bună

Dar totu-i minunat că eşti în al Său har

În casa vaselor de preţ, în casa marelui olar.



4. Tu om, oricine eşti tu nu eşti o-ntâmplare

Priveşte-adânc fiinţa ta, tu eşti o taină mare

Dar totu-i minunat că eşti în al Său har

În casa vaselor de preţ, în casa marelui olar.



5. Tu vii de undeva, din slăvi nemuritoare

O lasă-te lucrat de cel ce te-a adus sub soare

Dar totu-i minunat că eşti în al Său har

În casa vaselor de preţ, în casa marelui olar.