Cântăre Acceleratul vine,ce merge către cer;

Acceleratul vine,ce merge către cer;

El intră-n staţiune,pe drumul cel de fier

Vezi,sună clopoţelul şi şeful dă semnal,

Macazul loc îşi are iar drumul duce-n deal.



Voi copii vă suiţi,Păcătoşi vă grăbiţi !

Deci cu toti,mari si mici,

Vă grăbiţi de vă suiţi !



Băgaţi bine de seamă,să nu vă rătăciţi,

În gară-s multe trenuri,în cel bun vă suiţi !

Staţiunile pe hartă,de cauţi,tu le găseşti

Căinţa şi Sfinţenia,apoi în Cer soseşti.



O poartă foarte-ngustă,întâi tu ai să treci,

Să-ţi cumperi şi biletul

căci altfel n-ai să pleci

Moneda e Credinţa,cu care poţi plăti,

Căci numai,doar cu dânsa tu poţi călători.



Te urcă-n clasa-ntâia;comod călătoreşti

Bogatul şi săracul,în tren,tu întâlneşti.

Călătoreşti într-una,făr’ ca să te cobori;

Şi sigur vei ajunge,în Cer,ca dus de nori.



Acolo întâlni-vei pe toţi cei mântuiţi

În mijloc Mieluşelul,iar ei,preafericiti.

Oştiri nenumărate de coruri îngereşti,

Nicicând n-ai să te saturi,

măcar ca să-i priveşti.



Aruncă la bagaje,dorinţele lumeşti

Şi grijurile toate,de cele pământeşti,

Te suie-apoi în trenul Cristos şi Harul Său

Şi vesel vei ajunge,chiar lângă Dumnezeu.