Cântăre Veniţi creştini la rugăciune

Veniţi creştini la rugăciune

În casa Domnului Preasfânt,

Veniţi creştini, plecaţi genunchii

Şi fruntea voastră la pământ.



"Veniţi cei osteniţi la Mine,

Cei osteniţi şi apăsaţi.

Odihnă, pacea Mea cea Sfântă

Şi mângâiere-o să aflaţi".



Răsună munţi, răsună dealuri,

Pământu-ntreg de glasul Sfânt.

Se pleacă-n faţa Lui natura

Văzduhul tot, cu nori şi vânt.



Dar omul, singura făptură,

Împodobit cu chip ceresc,

Azi nu mai vrea să ia aminte

La glasul cel Dumnezeiesc.



Creştinii noştri din vechime

Pe sub pământ zideau altar,

Şi pe furiş, la miez de noapte,

Mergeau cu toţii la-nchint.



Azi stau locaşurile sfinte

Pe înălţimi strălucitoare,

Dar câţi creştini le calcă pragul

În zilele de sărbătoare?



Azi, masa Domnului e-ntinsă,

Dar cei poftiţi nu vin la ea;

Ei n-aud glasul Lui ce strigă:

"Veniţi, creştini la masa Mea!"



Veniţi, veniţi cu umilinţă

În faţa Sfântului Altar,

Veniţi să dezbrăcăm păcatul,

Şi să primim al milei har!

Amin