Cântăre Cântec de jale

Mi-amintesc când veneam ca străin peste hotar

Prin pustiu şi prin stânci sau prin peşteri fugar

Dar deodat-a venit la mine un străin

Cu vestea ce de-atunci mă face să tot suspin

Vestea ce mi-a adus inima mi-a străpuns

Stam mereu şi plângeam căci a murit Ionatan.



Când eram amândoi la masa la împărat

Prietenie pe veci în taină am jurat

Nu mai am nici un prieten ca tine pe un om

Doar în Ceruri mai am un Păstor şi un Domn

Ionatan, Inatan, mi-ai rupt sufletul meu

Mai bine muream chiar eu în locul tău.



Fala ta Israel zace-ntinsă prin văi

Saul şi Ionatan şi tot vitejii tăi

Prin Ascalon şi prin Gad, vestea să n-o răspândiţi

Să nu ştie duşmanul ce greu am fost loviţi

Ah ce durere grea, ah şi ce mult te iubesc

O dragul meu Ionatan te plâng cu lacrimi boceam.



M-ai iubit te-am iubit, ca pe sufletul meu

Prin tine m-a scăpat de la moarte Dumnezeu

Când ai tras trei sageţi ca să mă înştiinţezi

Nu ştiam căci de-atunci faţa n-ai să mi-o mai vezi.

Când ne-am îmbraţişat prieteni adevărat

Atunci plângeam amândoi, acum plâng doar ochii mei.



De ştiam căci tu eşti de duşmani urmărit

Ca un şoim în ajutor în grabă ţi-aş fi venit

Cât de mult mi s-a frânt inima din al meu piept

Şi zdrobit de-al meu dor, mă uit la Mefiboşet.

Ionatan prieten bun, n-am la cine să spun

Nimeni orişicine-ar fi nu te poate înlocui.





Să înveţe cântarea am spus poporului

Căci e scris de mine în Cartea Dreptului

Ionatan, Ionatat i-o cântare de dor

Şi-am s-o cânt mereu până când eu am să mor.

Prieten adevărat mai ceva decât fraţi

Doar moartea cu a ei urgii îi mai poate despărţi.

Ionatan, Ionatan mi-ai rupt sufletul meu

Mai bine muream chiar eu în locul tău.