Cântăre Dimineaţa s-a ivit ca o uimire,

Dimineaţa s-a ivit ca o uimire,

Ceasul a sunat şi visul mi-a-ntrerupt,

Soarele zâmbind la geam îmi dă de ştire,

Ca o nouă zi a-nceput.



Aş mai vrea să stau în pat,dar nu se poate,

Mă ridic şi mă spăl iute pe obraji,

Vreau să fiu un bun exemplu-n tot şi-n toate,

Vreau să fiu cuminte şi azi.



Dimineaţa-i multă zarvă-n toată casa,

toţi alearga-n colo-ncoace şi-s zoriţi,

Mama fierbe ceai şi-n grabă pune masa,

Să nu-ntârzie la servici.



Surioara mea,ce mica,plânge-ntr-una,

Nu-şi găseşte nicăieri un ciorăpel,

Tata bombăne,căutându-l supărat,

Că l-a ascuns,din nou,Azorel.



Fiecare este gata de plecare,

Dar în mintea mea,un gând m-a fulgerat,

Mi-am dat seama că în graba noastră mare,

Am uitat ce-i mai important .



Cum să-ncepem ziua fără rugăciune,

Fără să vorbim cu Domnul,cum plecăm?

Îi opresc pe toţi,la usă şi le spun că :

“Este timpul să ne rugăm ! “