Cântăre Afară ninge liniștit (În seara de Crăciun)

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 125
Scrisa:
BBCode: [url=/cantare/id/2820-afar-ninge-lini-tit-n-seara-de-cr-ciun]Afară ninge liniștit (În seara de Crăciun)[/url]

Afară ninge liniștit

Și-n casă arde focul,

/: Iar, noi, pe lângă mama stând,

De mult uitarăm jocul... :/



În casă patul e făcut,

Dar cine să se culce

/: Când mama spune de Isus

Cu glasul ei cel dulce. :/



Cum S-a născut Isus în fân

În ieslea-I săracă,

/: Iar, boii, peste El suflau

Căldură ca să-I facă. :/



Și-au mai venit la El apoi

Păstorii de la stână,

/: Și îngerii cântau în cor

Scăldați toți în lumină. :/



Apoi, voioși, I-am mulțumit

Cu toții-ntr-o gândire

/: Că ne-a făcut pe noi părtași

La marea-I mântuire. :/





Am făcut unele modificări care mi s-au părut că relatează mai bine scena nașterii Domnului. Totodată, am compus ultima strofă, care cred eu că încheie frumos colinda și îndeamnă la mulțumire pentru o așa de minunată mântuire a Domnului nostru.



George Buta

------------------



Poezia originala este preluata de pe site-ul Poezii.t2i.info



In seara de Craciun

George Coşbuc



Afara ninge linistit,

In casa arde focul;

Iar noi pe langa mama stand,

Demult uitaram jocul.



E noapte, patul e facut,

Dar cine sa se culce?

Cand mama spune de Iisus

Cu glasul rar si dulce.



Cum s-a nascut Hristos in frig,

In ieslea cea saraca,

Cum boul peste el sufla

Caldura ca sa-i faca.



Cum au venit la ieslea lui

Pastorii de la stana

Si ingerii cantand din cer,

Cu flori de mar in mana.
SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Cântări >> Cântări, categoria Diverse >> Cântăre Afară ninge liniștit (În seara de Crăciun) | Salvatorul.ro
meniu prim
Consacrarea nu înseamnă a-I da ceva lui Dumnezeu, ci a nu lua nimic din ceea ce Îi aparţine.