Cântăre Slăvit să fii de toate cele !

Slăvit să fii de toate cele ! (2 Sam. 7.26)

Căci toate, Doamne le-ai creat, (Apoc. 4.11)

Iar de-Ţi iei Tu viaţa din ele, (Iov 34.14)

Se-ntorc în lutul blestemat. (Iov 34.15)

Cât timp mai am un duh de viaţă, (Gen. 7.22)

Şi inima-mi mai bate-n piept, (Iov 27.3)

Slăvesc făptura Ta măreaţă, (Ps. 68.34)

Căci numai Tu eşti bun şi drept. (Luca 18.19)



R: Slavă, slavă, Ţie, (1 Cron. 16.28-29)

Sursă de tărie, (Ps. 29.11)

Numele-Ţi fie slăvit. (Ps. 29.11)

Slavă, slavă, Ţie, (Ier. 13.16)

Sursă de-apă vie, (Ier. 2.13)

Veşnic să fii preamărit. (Ps. 70.4)



Eşti cel mai sfânt, o, Doamne mare, (Apoc. 4.8; Is. 13.3)

În faţa Ta totu-i mărunt; (Is. 40.22)

Tu, Doamne n-ai asemănare, (Is. 45.6)

Căci Tu eşti marele „Eu sunt”. (Exod 3.14)

Ai fost şi eşti, vei fi-n vecie, (Evrei 13.8),

Prin Tine suntem azi şi noi, (1 Ioan 4.9)

Te rog, o, Doamne, dă-mi şi mie, (Jud. 16.28)

Puterea să nu dau ’napoi. (Evrei 10.39)