Cântăre A înviat (2)

Privea‘ngrozit cum iadu-ntreg

În jurul Tău se adunase

Iar diavolul ostaşi punea

Să bată tare, tot mai tare.

Chiar dacă cuiul nemilos intra

În sfintele-Ţi mâini şi picioare

Cu dragoste atuncea îi priveai

Şi Tatălui din cer Tu te rugai :



O, Tată iartă-i, Tată iartă-i

Nu lua, te rog în seamă a lor păcat

O, Tată iartă-i, Tată iartă-i

Căci îi iubesc cu-adevărat.





Nici îngerii, nu au putut

Privi la-ngrozitoarea scenă

Când El, Isus, al nostru Domn

Pe-o cruce al Său Duh şi-a dat.

Apoi într-un mormânt l-au aşezat

Ca pentru veci L-au îngropat

Credeau că iadul L-a luat

Dar mult nu s-au mai bucurat.





Căci a înviat, a înviat

Isus, El prinţul vieţii, a înviat

Tot iadu-atunci, s-a zguduit

Când moartea Doamne ai biruit.



Iar când femeile-au venit

Să-L caute la mormânt pe Isus

Doi heruvimi, s-au arătat

Privindu-le atunci le-au zis :



A înviat, a înviat

Isus, El prinţul vieţii, a înviat

Tot iadu-atunci s-a zguduit

Când moartea Doamne ai biruit.



Au alergat la ucenici

Spunându-le măreaţa veste

Ce au aflat-o la mormânt

O minunată veste :



A înviat, a înviat

Isus, El prinţul vieţii, a înviat

Tot iadu-atunci s-a zguduit

Când moartea Doamne ai biruit.