Cântăre Lângă mormântul gol

Lângă mormântul gol şi rece

Stătea Maria şi plângea

Şi nu voia ca să mai plece

Căci Domnul ei nu mai era.



“Unde l-au pus pe-nvăţătorul?”

În taină ea se întreba

O, de-ar putea să-şi stingă dorul

O clipa doar de l-ar vedea.



Cănd copleşită de tristeţe

La toate acestea se gândea

O voce plină de blândeţe

O întreaba: “Ce faci fiica Mea?”



Crezând atunci că-i grădinarul

Ea l-a întrebat “Unde L-ai pus ?”

Fără să ştie că tâmplarul

Ce îi vorbea era Isus.



Dar Domnu’ o cheama atunci pe nume

Cu glas duios şi minunat

“Învăţătorul tău, Rabuni,

E viu, din morţi a înviat !



Tresaltă acum de bucurie

Vesteşte aceasta tuturor

Că pentru veci de veci, Marie

Sunt Rege, Rege-al Regilor ”.



Osana, glorie, mărire

S-a rupt al morţii bold de fier

Isus e iar în strălucire

E liber drumul către cer.



A înviat speranţa vieţii

A înviat precum a spus

De-acum în zorii dimineţii

Răsare un soare nou – Isus.



E sărbătoare în cetate,

E sărbătoare pe pământ

Căci ne-a răscumpărat din moarte

Pentru vecii Isus cel Sfânt.



A înviat şi-n toată lumea

Răsună acest salut frumos

Din gură-n gură toţi să spună:

“A înviat Isus Hristos !”