Cântăre Si noi fiind inconjurati

Şi noi, fiind înconjuraţi de un nor aşa de martori

Să-nlăturăm orice păcat, privind spre cerul celălalt

Aşa creştinii au luptat, ei nu s-au dat în lături.



Să le urmăm cu dor nespus credinţa lor supremă

Căci au luptat şi au învins, creştinii nostri ce s-au stins

De dorul Lui au fost cuprinşi, mergeau cântând pe arene.



Când legile-i ameninţau şi atunci ei n-aveau frică

Când fiarele le slobozeau, pe mici şi mari îi sfâşiau,

Dar ei de dor mai mult ardeau, nici de-asta n-aveau frică.



De foame istoviţi, de frig, ei pribegeau departe

Prin munţi şi peşteri alungaţi, în temniţe în fier legaţi,

Lovit mai crud şi ameninţati, de Domnul nu-i desparte!



Cântau al mântuirii cânt, mergând pe orice cale

Şi atuncia când intrau pe rând în subterane toţi cântând

Celui ce zice „Vin curând, vegheaţi în aşteptare"



Căci am să vin ca şi un hoţ în noaptea cea târzie

Vegheaţi, păziţi a mele porţi şi atunci eu n-am să vin ca hoţ

Când voi striga la voi, la toţi, „Mireasa Mea sa vină!"



În vremea ce ne-a mai rămas să stăm în aşteptare

Şi înapoi, nu! Nici un pas! Nainte! Să nu dăm răgaz,

Căci vine Mirele chiar azi, să Îi cântăm Osana!